De revelion

A B C De revelion

Melodii : tot ce e oldie, trecut, scorojit etc. Tot ce s-a ascultat odata si chiar daca la momentul respectiv ati fi fost in stare sa scuipati pe caseta ca sa va dovediti aversiunea acum, pentru o noapte, puteti face abuz de toleranta. De fapt v-au placut mereu melodiile respective, dar vi se parea mai cul sa nu le ascultati la vremea lor. De revelion se poate topai pe orice.Tot ce trebuie e sa va luati la voi figura de : “  haha, ce penala e melodia asta, haha, nici nu-mi place da hahaha, da nu pot sta locului ” , si sa va balanganiti aiurea pe ea.

Filme ( si tv ) : interesant ar fi un film mut. Nosferatu spre exemplu. Exact la cumpana dintre ani. Ar fi ceva. Pentru cei ce se vor si mai hardcore un Odiseea Spatiala 2001. Daca nu si nu, atunci sunt sigura ca multi vor baga cd-ul cu camvid-ul de la Avatar. Dar cei mai multi se vor uita la televizor aiurea, stand pe canapea, avand platoul de prajituri la indemana si bidonul de vin langa picior. Sa arunc un mic ochi pe un program tv sa vad la ce m-as uita eu :

- pe 31 la 8 si 10 ( adica inainte sa iesiti pe usa spre bairam ) pe tvr2 o sa fie inregistrarea concertului Jon Lord in Romania
- pe prima, pe 1, la ora 4 jumate, cand toata lumea se aseaza jos sa-si revina din aburii coniacurilor, West Side Story. ( I feel pretty..oh so pretty.. “
- pentru o tura buna de lacrimogene pe kanal d, tot pe 1, la ora 00:30 un concert de-al lui Michael din 1997 ( merge si ca soundtrack pentru alunecatul in moonwalk al sarmalelor )
- in fine, pentru cei care au cu adevarat planuri marete de revelion, pe private spice ” Extreme anal ” promite pe 31 la ora 10:00, apoi la 02:30 va fi ” 18 years and fucking ” iar imediat dupa se va incheia circular cu ” Anal challenge “

Da ce aberez eu aci, sunt sigura ca toti veti rupe in doua cluburile din Bucuresti si pensiunile de la munte deci vorbesc peretilor ( Buna, Peretii Monei! )

Carti : Nici nu stiu… Twilight ??

Artist : Artistii culinari locali. Mama, bunica, vecinu de la 7, matache macelaru, Ghita cel tocmai sacrificat intru inflorirea colesterolului.( pauza, duduia F. m-a innebunit cu o replica penala. Noua ni se pare teribil de hilara, ne prapadim de ras de cate ori ne-o spunem, bine, s-ar putea sa nu va prindeti – de fapt sa nu fie chiar asa de ras pe cat am crede noi – dar, in fine, v-o zic si voua. Deci, de cate ori vine cineva la voi si va urla in ureche extrem de entuziast :
” Waazzuuuuuuuuuuuup ?? “
Voi sa raspundeti cu un ton casual, casual-cool :
” My cholesterol. “

Hahahaa… Hai ca merge. Nu radeti ? Ah, nu ?!? ok…)

Vorbele Meritorii :

Deci distrati-va, dansati, glumiti, impresionati pe oricine puneti mana, mancati, beti fara abuzuri si nu va puneti prea multe sperante in 2010. Ne vedem/auzim la anu ! De fapt, hai sa fac un mic experiment. Desi mereu in public zic ca nu, in sinea mea imi place sa primesc urari ( si complimente, multe complimente, dar asta e alta poveste ), asa ca m-am gandit sa va las un numar  de cosmote, inofensiv din fire, pe care daca n-aveti ce face imi puteti trimite un gand, o vorba, o nemultumire, orice. Va si raspund daca sunteti cuminti. Numarul este : 0762889096. ( uite l-am facut mai ingrosat sa nu cumva sa-l ratati – se simte disperarea, se simte ).

Hai pa!

How cool is this ?

How cool is this ?? Il pusesem la incarcat pentru ca tin in el o cartela de cosmorti pe care am primit-o moca de la facultate si pe care nu ma suna nici dracu si am dat cu cotul din greseala si a picat jos. Si cand am dat sa-l ridic se desprinsese capacul si acum arata asa, cu toate circuitele la vedere. This is so hardcore-porn. Like porno-” All my circuits “… Da.( Ah, da, am mai scris despre acest telefon minune a tehnicii – adica aici )

Imi aduce aminte de faza in care incercand sa concurez cu sony-ul extrem de emancipat si plin de fite cu betigas al lu sasa, eu avand nemuritorul 3310, l-am dezbracat complet de carcasa si tastatura si apasam senzorii cu un creion mecanic. Arata misto, cel putin pe moment… sa vad daca mai gasesc un 3310 in casa ca sa repet figura si sa o si imortalizez.

Cateva vorbe Meritorii :
Bogdan, am inceput sa ma uit la Kasaba. O sa revin cu impresii calde cum il termin.
Va recomand cu multa caldura Unicul webcomic autohton facut in Paint de catre musiu Vasile. Eu sunt fana declarata Mita si astept sa apara tricouri personalizate ca sa-mi iau.
A fost ziua domnului Haza pe care il si salut pe aceasta ocazie si ii transmit urarile clasice.
Nu stiu cum am ajuns iar sa umblu cu doua telefoane dupa mine. Ba domnul Vulpe, care e si cel care imi trimitea mesaj de craciun fara sa se semneze si sa puna data, sustine ca el este fericitul posesor a 3 cartele separate in 3 telefoane de sine statatoare. Totusi, tot respectul pentru duduia F. care cara constant dupa ea un fix. Bine, arata ca oricare alt telefon mobil, dar ea sustine ca e fix. Oook..

Mofturi

Am o mare problema cu mancatul. Toata problema insa porneste de undeva intern, din abisurile mentalului marcate de grave fixatii.  Inca din momentul primului ” aaaaa!! ” am fost pretentioasa in ceea ce priveste alimentele. Sunt foarte putine acelea pe care le consum si foarte multe acelea pe care le evit cu toate fortele posibile. De aici rezultand foarte multe situatii penibile. De la rugaminti, amenintari, negocieri pana la implorari, ai mei au incercat totul. Cat eram mai mica si mai naiva, mai cadeam din cand in cand in plasa lor si ma mai trezeam ca gust. Rezultatul ? Incepeam sa dau din maini ca apucata, scuipam rapid in servetel sau fugeam agitata spre buda incercand sa ma fortez sa vomit, asta ca sa dau un plus de dramatism situatiei. Si in ziua de azi inghit legumele din ciorbe ca sa nu fiu nevoita sa le mestec si sa le simt cu adevarat gustul. Astept cu multa curiozitate ziua in care voi muri inecata cu o bucata de ardei mai consistenta, dar altfel nu pot sa mananc toata farfuria de ciorba pe care mi-o infiinteaza bunica-mea in fata de fiecare data cand o vizitez. Acasa, la Bucuresti mai scap chiar si daca las legumele si-mi zic ca tocmai am dat pe gat o supa sanatoasa.

Dar cele mai penibile sunt situatiile in care ma aflu in casa altcuiva. Daca la mine acasa sunt stapana pe situatie si stiu in orice clipa ce se ascunde in frigider sau cuptor, la altii traiesc o groaza permanenta. N-am idee niciodata ce poate rasari pe masa si, asta o stiu din cartile de bune maniere, nu-i frumos deloc sa jignesti gazda refuzand sa-i mananci maiastrele produse culinare. Imi aduc aminte cu deosebita claritate un anume moment. Eram la niste prieteni de familie, o masa lunga, familia lor era numeroasa, multi plozi de diferite varste si eu undeva pe la mijloc in vazul tuturor la frageda varsta de 8 ani. Pe masa apar din senin niste platouri cu ficati sub o forma cel putin dubioasa. Animal neidentificabil. Pe mine incep sa ma treaca toate transpiratiile si caut cu privirea un membru al familiei care sa ma scoata din rahat. Nimeni nu e pe faza si ma trezesc cu gazda in spatele meu care se ofera sa-mi toarne si mie in farfurie o bucata sanatoasa de ficat iar eu tot ce pot face e sa soptesc timid astfel incat sa ma auda doar ea :
” Stiti, nu vreau. Merci mult de tot, dar nu. “
” CUM ASA? Nu se poate, uite o bucata de ficat facut de mine, o minunatie!! ” si mi-o tranteste cu pleoscaituri in farfurie. Intotdeauna tin neaparat sa sustina cat de bun e, gandesc si imi ridic scarbita privirea spre duduie.
” Stiti, dar eu nu prea mananc deobicei ficat… ” Prea-ul ala e asa, treaca mearga, de la mine, poate o indulcesc.
” CUM?? Dar toata lumea mananca ficat !! “
Asta o stiu de cand m-am nascut. Aparent toata populatia pamantului mananca rosii, ficati, maioneza, ardei, fasole verde, spanac, oua fierte, ciuperci, icre si lista ar putea continua la nesfarsit. Numai eu sunt sucita. Numai eu trebuie sa fiu adusa pe calea cea buna cu forta. Mie mi se infig de catre niste maini furioase furculitele intre buzele pe care ma chinui sa le tin cat de stranse pot. Ei bine, nu. Nu aveam de gand sa cedez si nici n-am facut-o. Dovada ca a trebuit sa auda toata masa protestele mele si sa simt atintite asupra mea peste zece perechi de ochi. Ai alor mei plini de reprosuri si oarecum rusinati de plodul mofturos, ai unora plini de curiozitate si ai altora plini de superioritate : auzi la ea, nu-i place ficatul, da noi mancam, uite, vezi ? haha, ficatul e buuun. D-aia pe noi ne iubesc parintii si pe ea nu. D-aia noi primim intotdeauna cadouri misto de ma mosul. D-aia de noi nu face misto doamna invatatoare. D-aia de noi nu rad colegii. Pff, ce fraiera.

Nici nu ma provocati sa incep sa povestesc cum e sa te ia la rost lumea ca ciocnesti de paste, dar nu mananci oul….

Zilele astea ma rezum la a face gramajoare pe marginea farfuriei din ciuperci sau masline pescuite de pe pizza sau la a refuza un mic daca intamplator s-a atins chiar si milimetric de o picatura de mustar. Prietenii rad de mine, fac mistouri deplasate, dar nu ma agit. Stiu ca-i mai dramatic daca as incerca sa le consum. Probabil ar fi ceva de genul eu, cu lacrimile siroind pe obraji si cu multiple sughituri in gat ce vestesc niste voma in cascada. Asa ca ma bazez pe cat pot pe simtul meu olfactiv stiind ca e bine inrudit cu cel al gustului si ca daca ceva nu-mi miroase a bine, e mai mult decat probabil ca nu-mi va placea. Nasul meu e imbatabil. Nasul meu e mai tare decat nasul lui Chuck Norris.

Cateva vorbe Meritorii : Inaugurez o rubricuta permanenta in care sa va transmit si alte chestiuni decat cele din articolele separate. Spre exemplu azi am aflat ca Adrian Fako si-a schimbat blogul si acum il puteti gasi aici, are niste imagini incredibile din expeditiile sale. Aruncati un ochi acolo si pe povestile din aceste calatorii, merita.
Mai trebuie sa multumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje de sarbatori, sa stiti ca aveti dreptate sa ma injurati, eu nu raspund niciodata si nici nu trimit din proprie initiativa mesaje de sarbatori. Sunt chitroasa si nesimtita din fire. As vrea in mod special sa multumesc persoanei care a trimis de pe un numar care incepe cam asa : 0726139***. Merci mult, dar daca as si sti cine esti as avea parte si mai eficient de urari.
Aparent cel mai trendi e in ziua de azi sa transmiti urari pe blog, deci, merci din lui Alexandru care mi-a pus niste vorbe simpatice pe pagina despre.
Daca vreti sa va distrati nitel aruncati un ochi si pe comentariile de la articolul despre Costin Marculescu ( de fapt poza ), sunt remarcabile.
Pana una alta va salut si sa-mi povestiti ce planuri aveti de Revelion. Nu stiu sigur daca pana atunci voi mai posta ceva, vedem ce si cum. Hai pa!

Principiul cartofului

Sunt mama dietelor. Stiu tot ce trebuie si nu trebuie facut in sfanta taina a dietei. Pot lejer sa-mi dau si doctoratu, dar n-o fac din ratiuni de modestie. Stiu nu pentru ca as fi fost o adepta ferventa a cauzei lor, dar pentru ca de-a lungul vietii m-am lovit, cum era si previzibil, de zvonistica gastronomica.

” Cartoful e rau !! ” imi spunea cu sprancenele spanzurate inalt si cu ochii bulbucati o fata cu un aer de atotcunoscatoare.
” Dar cum ? Cartoful ? Dar e leguma, nu ? Bine, stiu povestea ca-i de fapt tubercul, ca face parte din familia solanaceelor, ca e scos din pamant si toate cele. Dar rau ?? Chiar asa ?? ” am incercat eu un timid protest sufocat de uimirea provocata de cele pe care abia le auzisem.
” Nu e deloc recomandat. E moarte curata !” Insista cu un ton profetic vocea neuitand sa faca si un gest de sectionare cu mana a propriului gat.
…Predica, in esenta ei oratorica, imi trezea in minte corul de voci cristaline al neuronilor-clopotei ( aia mici si atarnatori de o parte si de alta a neuronilor-mame si neuronilor-tati – mult mai eficienti )…

Moarte ? Dar ciocolata, licoarea tulbure si tigara atunci ce mai sunt ? imi ziceam in mintea mea ( observati, va rog, cum bag tigarile la comestibile si o fac cu buna stiinta considerand ca, la fel ca si celelalte enumerate anterior, sunt un bun de larga consumatie care se introduce in gura, se savureaza si se inghite – pe sensibil alte cai, dar irelevanta diferenta ) Revenind, acesti trei piloni ai degradarii societatii, atunci ce mai sunt ? O viata intreaga mi s-a soptit in casca insistent cum ca nu-i adecvat sa fac excese din astea. Sa adaug sfintei treimi cartoful mi se pare deplasat si se sfasie total simetria si postmodernismul apocaliptic al imaginii.
” Nici nu-ti imaginezi amidonul ala cat de malefic e. Iti spun sincer, te sfatuiesc chiar, asa cum as sfatui pe copilul meu, pe propriul meu copil !! ( asta cu copilul ma rupe complet de realitate si ma obliga sa disimulez chinuindu-ma rasul isteric din minte – duduia in cauza nefiind mai in varsta ca mine, dar mare amatoare de puire dupa cum se pare – ptiu, nebunatico !) tine-te departe de mancarurile cu cartofi. “
La nedumerirea mea sincera si insotita de o privire tampa : ” Da practic cu ce te zgarma si mai precis unde amidonul ala dintr-un singur amarat de cartof  spre exemplu? ” am primit o lunga si grava tacere. Nici n-am mai indraznit sa intreb daca e bine sa mananc mancarea, dar sa fac muntisor de cartofei pe marginea farfuriei.
Ce-am inteles eu din toata povestea e ca trendul minimalist atinge culmi nesperate si in domeniul dietelor. Daca au fost eficient indepartati de la putere capii mafiei, treimea de mai sus, se cauta cu disperare alti tapi ispasitori. Lumea avida de executii in public sta gura casca sa primeasca in gura invataturi si sfaturi cu duiumul. Asfel cazu victima conjuncturii sarmanul cartof. Dupa modelul azi un ou, maine un bou, gandim lejer ca pe viitor sa ne ferim sa mai respiram asa des. In fond si la urma urmei e o vorba mare spusa de-o blonda ce ne semnala inca de acu 10 ani ca unele lucruri ar trebui eliminate fara drept de apel : ” Deci eu sunt de parere ca trebuie intai si intai sa scapam de stratul de ozon. E prea periculos pentru omenire. Apoi se vor rezolva toate “.

Principiul cartofului ®se poate aplica si in cazul oricarui alt aliment. Mai mult, e valabil si in alte domenii, spre exemplu dusmanul tinerilor nu mai e de mult Terminator ci Harry Potter.

Principiul cartofului ®va va veni intotdeauna in ajutor in cazurile in care vreti sa impresionati pe cineva. Totul e sa stapaniti arta descrierii cu deosebita acuratete a actiunilor malefice ale, dupa caz, amidonului sau altor substante.

Principiul cartofului ®v-a prezentat acest mic articol si va lasa in compania melodiei melodioase  :

Studiu de gay-isme

Una din clasicele expresii ale fuduliei masculine tine de reactia lor, a barbatilor la ofensiva de genul : ” Esti gay ?!? “. Din principiu virilitatea, masculinitatea si mandria de barbat nu se pupa, la propriu si la figurat, cu imaginea de homosexual. D-aia si fug mancand pamantul de asemenea asocieri majoritatea barbatilor. Sau nu ? Dupa indelungi observatii si teste, grupul de cercetatori ai Asociatiei Meritoriu a ajuns la concluzia ca in afara-i vopsit gardul si inauntru leopardul. Lucrurile nu stau deloc asa cum incearca ei sa pastreze aparentele. Cu voia dumneavoastra ne permitem sa va oferim sub studiu urmatoarele exemple preluate din viata adevarata cu speranta in suflet ca cele cateva expresii mai colorate nu va vor face sa rositi prea usor si ca, din contra, veti intelege de ce era absolut necesara includerea lor in text. Exemplele sunt spicuite si de dupe bloc si din fata lui si din livada bunicii si din strada si de pe net si de unde mai vreti dumneavoastra, cert e ca sunt acolo, cascati bine ochii si urechile si totul va fi clar.

Nenii se bucura in grup cand e vorba ca echipa preferata sa castige. Se imbratiseaza, le curge lacrima in coltu’ ochiului si se saruta zgomotos pe ambii obraji intre ei.

Rozul nu mai e de mult decat al lui Barbie. Ken i l-a zmucit din mana in momentul in care a dat nas in nas cu Zara Men.

Retelele de socializare au fost create de barbati pentru barbati. Si acolo pot ei sa isi faca poze in chiloti, sa-si faca poze la cremele de pe noptiera si sa se faca ca se fac ca sunt ne-gay, dar facandu-se ca sunt gay cand de fapt ei sunt gay de-adevaratele.  Dar ei nu, nu sunt gay.  Studiati va rog aici cateva exemple mai mult decat vizuale.

Apropo de poze, au obiceiul sa imortalizeze cu fidelitate maxima fiecare experienta. Prima data cand am vazut asa ceva a fost cand ma jucam pe telefonul unei colege de liceu si am dat peste niste poze cu prietenul ei imbracat in hainele ei. Ce-i trist era ca urmatoarele poze erau cu ea imbracata intr-ale lui. Totusi a fost mai mare surpriza atunci cand pe telefonul alteia am gasit o poza cu o pula, probabil facuta de insusi prietenul ei. ” Daca i se face dor sa aiba la ce se uita ” pare a fi filozofia lui de viata.

Barbatii rivalizeaza la nivel de exhibitionism cu traseistele. Nu exista ocazie, oricat de festiva la care sa nu se gaseasca un istet sa-si dea pantalonii jos. Cand primului i se mai alatura inca unii… deja-i orgie.

Bautura nu lucreaza in favoarea lor. Bautura pleosteste. Tot. Standarde morale, activitate neuronala si alte chestii mai esentiale.

La prima rafala de vant sar unii pe altii sa se incalzeasca. Dormitul in cort mai mult de 1 mascul s-a dovedit a fi fabrica de feromoni. Vezi ” Brokeback Mountin “.La nevoie mai vezi-l odata pe slowmotion.

Armata si puscaria nu sunt locuri de frecventat pentru baietii cuminti.

Posterele cu rockeri topless sunt gandite pentru gagici. Daca un tip are asa ceva pe perete ceva e suspect. Cu atat mai mult e valabila faza daca vorbim de un poster cu Justin Timberlake.

Am avut surpriza sa observ ca baieti seriosi in aparenta protesteaza timid si cu un sfert de gura cand vine vorba sa le propun sa-mi incerc fardurile pe ei. Ba mai solicita si rimelare in plus.

Men tanga…nici nu vreau sa incep o discutie pe subiectul acesta…

Aproape niciodata ursuletii, iepurasii si celelalte animale de plus nu sunt de sex feminin, fapt nestiut de eventualii rataciti prin camere de fete.

Daca sunt mai multi si unul din ei ramane in urma, ceilalti il indeamna sa vina mai cu talent : ” Vino in pula mea mai repede!!

Efortul ultim de a demonstra ceva este insotit de vorbele : ” Sa-mi bag pula in tine de nu-i asa “. De unde si vorba ” dreptate cu forta nu-i prea bine sa se faca, dar daca se intampla, vezi sa nu care cumva nu scapi sapunu “.

Daca se intampla sa se dea la ei un presupus, sau chiar si real gay riposteaza cu vehementa catre specimenele de sex feminin :  ” Deci, imi vine sa-l fut in cur sa-i arat cine e seful. Auzi la el, sa se dea la mine… Ce scarbos. “

Afinitatea pentru organul masculin se releva clar si din apelativul hiperutilizat in gasca : ” Coaie” . Noi, specimenele feminine nu ne strigam unele pe altele : ” hai pizda ” , ” hai tata “. Asta ne-ar mai trebui…

Deobicei, in luptele pentru putere din cadrul haitei o practica uzuala e aratatul cu degetul. Raspunsul este intotdeauna pe masura jignirii initiale si nu este decat o aruncare in bratele celuilalt a bilei de foc : ” Ma faci tu pe mine gaozar, ma? Ba, tu esti poponar, ma, nu eu!!! Sa te fut in cur de nu-i asa!! “

Nu va ofuscati si strambati din nas spre mine ca o faceti degeaba. Faptele si vorbele vorbesc de la sine. Articolul nu e anti-gay, ci doar intru curatarea imaginii realilor gay de bruiajul provocat de niste baietasi mai derutati din fire. Asa ca duduilor, va dau un sfat, cascati bine ochii la masculii feroce de langa voi si daca ii vedeti ca fac vreuna din chestiunile de mai sus, ori le dati un sut in fund cat mai departe de voi, ori, daca sunteti mai miloase din fire, una dupa ceafa si o vorba calda plina de invataminte ar trebui sa fie indeajuns.

Nemultumiri de sezon

Eu nu prea scot nasul din barlog iarna. Nu voit. Decat in cazuri speciale. Atunci cand barbatii familiei sunt plecati la razboi si femeile trebuie sa porneasca pe viscol, vuiet si vajaiala ( nu mai am diacritice si sufar ) sa ia de-ale gurii. Sau cand am scoala, dar acu s-a terminat. Sau cand vine Ursu. Dar o sa momesc ursu la mine in  sufragerie cu niste gem de fragi si-l oblig sa hiberneze aici, asa ca scap de-o grija.

Displac iarna, raspund eufemistic corului de agitatori ce se desfasoara sub forma de strat afara, pe cladiri, pe drumuri, pe masini, pe strazi.

Pentru ca niciodata manusile nu sunt destul de groase iar printre straturile de fulare tot trece suierul.
Pentru ca orice drum e de 3 ori mai anevoios, dureaza mai mult, e mai naclait si zgomotos.
Pentru ca iesirile in oras se rezuma automat la locatii cu calorifer.
Pentru ca n-am tupeul sa fac om de zapada decat din cea adunata pe pervazul de la fereastra la cat de frig e afara.
Pentru ca procesul de mumificare si demumificare cu haine de iarna trebuie repetat de prea multe ori pe zi.
Pentru ca mi se apleaca de la atata spirit de sarbatoare ce se prelinge din televizor.
Pentru ca instalatiile de sarbatori din oras nu tin de cald si mai sunt si urate.
Pentru ca niciodata nu ginesc balta de sub stratul subtire si amagitor de zapada.
Pentru ca fulgu-i ochiul dracului.
Pentru ca dezapezirea in Bucuresti e doar un mit de sezon.
Pentru ca domn, domnii ii inaltam si steaua o rasarim in fiecare an da tot degeaba.
Pentru ca stiu sigur ca o sa-l vad pe Fuego facand turul televiziunilor. ( +/- mama si brad )
Pentru ca porc de casapit n-am, tuica de fiert e pe terminatelea, sarmalele vor fi cu varza murata industrial, asa ca nici nu stiu de ce ma mai agit.
Pentru ca anual exista sansa de  87,23% pentru minim 2 cazaturi si cea de 45,35% pentru minim 3.
Pentru ca trebuie sa imi iau geaca si fularul pe mine ca sa duc hainele la uscat pe balcon.
Pentru ca pur si simplu refuz sa cad prada sentimentalismelor de sezon.
Pentru ca Singur Acasa, Harry Potter, Uite cine vorbeste si Stapanul Inelelor sunt singurele casete din arhiva televiziunilor.
Pentru ca…am obosit. Mai insirati si voi.

Asa ca singurul lucru caruia ma dedic acum cu multa insufletire e statul in varfu patului, sub plapuma si cu romanul in mana. Ceaiul e la discretie. Daca vreau senzatii tari deschid geamu milimetric, tremur 20 de secunde, inchid si sar la loc in pat.

Daca as fi rautacioasa as putea spune ca Mos Craciun e unul dintre cei mai eficienti teroristi de pe planeta. Tine lumea sechestrata in case si, cu totii stim, cu el nu se poate negocia. Nu poti fi doar “un pic” cuminte.

Uite ca am reusit sa scriu un post de sezon cu dulcegariile aferente. Sa ma scutur de ele si sa ma bag la loc in pat.

A B Culturala XXI

Un film : sunt in pauza de vizionare. Astept recomandari.

O melodie : Rhapsody in Blue – George Gershwin

O carte : Necrassov de Jean Paul Sartre ( Adevarul, numai adevarul )

Un pictor : Georges de La Tour

Inainte de toate

Cel mai usor si la indemana e sa te instaurezi scriitor. Nici macar nu e neaparata nevoie sa scrii ceva. E meseria cu minima calificare si pentru care poti depune si efort nul.

” Si, cu ce te ocupi ? “

” Eu scriu. “

Cu astea doua cuvinte poti inchide discutia. Ai spus mai mult decat suficient. E clar ca lumina zilei ca e un lucru primordial in viata ta, ai spus ca e de actualitate, ca a inceput la un anumit moment si se va incheia, hat, in viitor abia, ca te ocupi de meseria asta cu o cantitate deloc neglijabila de seriozitate si mai ales transpare faptul ca nu ti-e rusine de ceea ce faci. Deci esti eminamente un increzator. Plus componenta personala a chestiunii care vine ca o bariera, un contur de unicitate.

Si totusi nu scrii nimic. Daca la restul meseriilor ai nevoie de unelte, daca pictorii au nevoie de culori si sevalet, daca mamele au nevoie de copii, tu ai nevoie doar de tine insuti. Pixuri si hartie se gasesc in fiecare casa.

Deci, in fond, cu totii suntem scriitori. Inainte de toate.

A B Culturala XX

Am avansat un pic data, rubricuta revine, doar saptamana asta e sambata, in restul sper sa nu uit sa o fac joia, ca deobicei.

Un film :Restul e tacere ( ca tot ni-l ridica CTP-ul pe Nae Caramfil in slavi )

O carte : Femeia sfasiata de Simone de Beauvoir

O melodie : My Favourite Things – John Coltrane

Un pictor : Un artist : Gunther Von Hagens

Un incident suspect

Acum doua nopti, la 1:55 calculatorul mi s-a deschis singur. La 1.56 eram deja in plin infarct dupa ce imi adunasem ultimele forte ca sa il sting. Mi-am petrecut restul noptii tremurand sub plapuma si trecandu-mi prin fata ochilor tot soiul de scenarii implicand fantome, hoti, violatori si duhuri ale Windowsului.