Despre o tanti jumulita

O sa va cam las de izbeliste sperand in sinea mea ca atunci cand ma intorc o sa ma asaltati cu zeci de istorisiri care mai de care mai interesante din perioadele voastre de pribegie. Eu va urez de bine, deci comportati-va ca atare. Meri are treaba, sopteste afectata vocea constiintei Monei. Nu mai poate sa coboare in fata blocului sa se joace cu voi. Gata, s-a terminat smecheria.

Asa ca m-am gandit sa va las pe maini bune, cu o tanti tare draga mie:  Tina Turner, aceasta zglubilitica septuagenara, care, in ciuda faptului ca toata tineretea ei a batut Ike la ea ca la fasole, e sprintena si in ziua de azi si, intr-un duel de urlete, tipete, vocalize si tropait le-ar face muci pe toate imitatiile ieftine gen Beyonce sau Rihanna. Poate atatia pumni mancati la viata ei sa fi starnit inauntrul duduiei o voce inconfundabil de isterica care rabufneste de mai bine de juma de secol intr-o explozie de energie mai rar intalnita. Rock’n'roll in pura sa esenta, animalic si nervos, ritm electrizant, picioare lungi de statueta si par fluturat in draci.

Ne si povesteste chiar ea, senzual, cum merg lucrurile in lumea lor, lumea Ike & Tina Turner Revue, la inceputul baladei Proud Mary :

" Y' know, every now and then
 I think you might like to hear something from us
 Nice and easy
 But there's just one thing
 You see we never ever do nothing
 Nice and easy
 We always do it nice and rough
 So we're gonna take the beginning of this song
 And do it easy
 Then we're gonna do the finish rough
 This is the way we do Proud Mary "

Va ofer cu drag  ” Povestea mandrei Maria “, preluata de la baietii de la CCR si zdruncinata nitel,

apoi va invit in imprejurimile oraselului Nutbush sa ascultati melodia care l-a bagat pe Brian Johnson in priza,

iar, ca sa convingeti ca ce iau cei doi nu iau pur si simplu si canta ci trec prin sita Ike and Tina Revue, putin sex pe paine pe ” Hop impreuna ” lui Lennon,

in final, my personal favourite,” Draga, draga, hai s-o punem ” :

” You don’t know girl how you blow my mind
I said now
baby won’t you hear what I say
I want your lovin’ in the worst darn way so come on
Baby let’s get it on!
Well you’re the finest girl I ever found in my life
I wanna stick to you like white on white so come on
Baby let’s get it on “

Si, pentru ca isi permite, si la 70 de ani isi arata cracii si sanii, zburda si rupe scena in doua in general, pentru ca poate :

Si daca nu va vine chiar deloc sa zbantuiti de sa se cutremure podeaua pe astea melodii superbe apoi, sunteti de-a dreptul naspa.

Hai pa !

Cum era sa pun mana pe Sf. Graal

Imi exprimam nedumeriri multiple intr-un post trecut despre copiatorul excesiv de sociabil. Mare lucru n-am clarificat pana acum, dar un lucru e cert : nenilor de la xerox le arde rau limba sa vorbeasca cu cineva. Nu stiu daca e de la mirosul catatonic de tus si imprimanta incinsa, sau pur si simplu e claustrofobia de rabufneste din ei. Am mai patit-o si cu unul din nenii de la xeroxul din pasaj de la eroilor. Cu astia mai socializez si din proprie initiativa ca-mi sunt simpatici cateodata, deh, bagau progressive la un moment dat.

Sedeam placida asteptand sa-mi vina randul cand vad esuat pe o imprimanta nefunctionabila un caiet. Ma dau spre el discret sa vad daca e ceva interesant si era : cursurile la fiziologie, acest Sf. Graal al medicinei la indemana unui gest de dexteritate si degete lipicioase din partea mea. Dar cum sunt o fata bine crescuta si n-am intotdeauna sange rece in mine incat sa-mi desfasor toate pornirile cleptomanice, m-am trezit vorbind :

” Auzi, imi faci si mie caietu asta ? “

Tipul s-a uitat la mine, s-a uitat la caiet si a dat din cap a da ( ” Sa-ti mearga, maica, toate-n viata, sa-ti creasca levelu, sa ai parte de upgrade si de tot ce mai vrei tu, ca tare bun la suflet mai esti ” i-am urat in mintea mea complet coplesita de gestul sau  ). Intre timp i-am intins si hartiile pentru care venisem de fapt la el. Moment la care a tinut totusi sa-mi vorbeasca :

” Ba, ce foame mie. Si vad patiseria aia din fata. M-as duce sa mananc ca nu mai pot. ” Si se uita lung la mine. Iar eu, fiinta deloc spontana in momente de genu asta, ma uitam ca bleaga, efectiv ca o bleaga mare si blonda * ce sunt,  inapoi la el fara sa zic nimic. Mi-era mintea goala si nu-mi venea nimic politicos de zis. Si-a tot continuat sa-si descrie foamea in timp ce eu taceam neinteligent si extrem de stanjenita. **

Problema e ca am avut de ce regreta ca n-am zis nimic. Peste doua-trei ore cand m-am intors sa-i cer xeroxul pe caietul gasit mi-a zis ca a venit adevarata posesoare a lui sa si-l ia si ca n-a apucat sa mi-l faca. L-am injurat printre dinti si am plecat, ce naiba mai era sa fac.Si cand ma gandesc ca la un moment dat era cat pe-aci sa cedez si sa ma duc eu la patiserie sa-i iau o amarata de placinta cu branza…

De curand si cel de la facultate, prietenul meu mai vechi cu care rezulta ca am purtat multiple discutii ( asta daca e sa-l intrebi pe el ) m-a prins ca-i dadeam un proiect la pedago sa mi-l traga. Nu era al meu, evident, in medicina si in general in orice scoala, tot se recicleaza. Pe foaia principala era si data nasterii ( a tipei respective ) si de la asta a pornit tot. Nu prea se auzea clar, vajaiau imprimantele ca pe front, dar iata ce razbatea si pana la mine :

“….Ceausescu … “

” ??? “

“…. Voi nu… Ceausescu … “

” ???????? “

” Revolutia!!! “

” OOh.. “

Pana la urma a venit langa mine si mi-a aratat cu degetu pe foaie data de nastere a tipei : 27.12.1989. Intr-adevar, l-a ratat de putin.

Cateva vorbe meritorii :

Tot legat de xerox-ul de la eroilor, pe langa ca daca ai noroc se aude rock de buna calitate, celalalt tip, nu fraieresteanul cu care am eu mereu treaba, e leit Sheldon Cooper. Fanii stiu despre cine vorbesc si pot da o fuga sa-l vada si sa-si dea seama ca am dreptate.

Si daca e cineva caruia sa-i pese, eu tot n-am toate cursurile la fizio. Zic si eu, ma aud vorbind singura.

* cu ochi caprui, imi plac calatoriile, plimbarile pe plaja, doresc pacea in lume si am un pisoi pe care il cheama Fiffy.

** deobicei, in astfel de situatii, m-am obisnuit sa arborez un zambet a compasiune, dar e destul de ineficient se pare.

Feminin

O temere, deopotriva rostita de barbati cat si de unele femei, este aceea ca, odata cu aceasta emancipare in avalansa, femeia se va debarasa complet de feminitate dand nastere unui nou gen.

Feminismul si feminitatea merg mana in mana. Orice soi de separare e in detrimentul femeii. Problema feminitatii o reprezinta cateva sabloane greu de utilizat in practica si care, de-a lungul timpului, au lucrat impotriva ei.
Una din cele mai importante lupte interne la o femeie este aceea dintre slabiciune si putere. Femeia si-ar cauta instinctual in fiecare partener un scut insa, in acelasi timp, n-ar renunta la control. In momentul in care a gustat din puterea deciziei isi va cultiva in minte o constiinta a dominarii.

Astfel, de tot acel bagaj de caracteristici atribuit ei : sensibilitate, fragilitate, delicatete, obedienta  ( privit ca o veritabila definire a intregii sale existente ) ea se va debarasa . Si ca, odata cu pierderea acestora, femeia s-ar transforma in …altceva. Femeia-barbat, care-si insuseste din caracterul masculin, femeia fada, femeia ce va avea de fapt un al treilea sex…Si multe alte asemenea variante. Intr-o lume in care femeile au fost dintotdeauna subordonate barbatilor, aparitia acestui surogat naste cel putin controverse.
Al treilea sex este regasit in mai multe culturi . O serie de interpretari diferite il descrie ca fiind declarat fie de catre persoana in cauza fie numit de catre societate. Mergand mai departe se poate ajunge si la declararea neutralitatii ca fiind o alternativa viabila. Nu intotdeauna, insa, este prezentata aparitia sa ca o consecinta a unei orientari sexuale aparte.

Cu un strop de rigurozitate am putea enumera trei segmentari si, deopotriva interpretari, ale conceptului de sex : sexul anatomic, sexul psihic si sexul genetic. Spre exemplu putem avea persoana  A, anatomic identica unui barbat ce psihic se considera pe dinauntru o femeie iar in urma unui test genetic rezulta ca are un extracromozom X, rezultand in o conformatie de XXY in conditiile in care o femeie normala este reprezentata de combinatia XX iar barbatul de XY. Dintre toate trei insa cel mai pregnant ramane sexul psihic care va dicta si comportamentul sau, dimpotriva, cand o exteriorizare completa nu este posibila, va da nastere unor monstri ai frustrarilor.

Cel mai probabil multi dintre noi nu vom sti niciodata daca sexul nostru genetic se potriveste celui pe care il afisam. De asemenea o mare masa din populatie ascunde in psihic un barbat sau o femeie in timp ce corpul lor vorbeste despre alt gen. Cel mai sigur e ca gen-ul nu-i decat un simplu aspect din infinitatea care ne reprezinta. Nu-l lasati sa va derute.

Cateva vorbe meritorii :

Cu asta inaugurez, continuu sau ma tin de o serie de articole despre feminitate.  Mai multe gasiti la categoria feminin.

Conflict cu palme

Sfarsitul trecut de saptamana am participat la un curs ( urmez niste cursuri mai dubioase ) de management al conflictelor. N-am invatat cum sa rup coaste, aia fac la tae kwan do la facultate, era o chestie de pura psihologie. Informatii generale, nimic aprofundat, doar cateva lucruri de bun simt despre cum sa gestionezi o situatie in care cineva se agita anormal de violent in fata ta. Nu o sa discut despre curs pentru ca n-are rost, ci despre altceva. Grupul din care fac parte e cat se poate de eterogen. Ca varste se perinda intre 20 si-50 si de ani, cu un strop mai multe doamne si cu variatii la fel de largi de niveluri de educatie. Din tot cursu de 4 ore si jumatate cel mai interesant mi s-a parut momentul in care tipa de-l prezenta ne-a adus intr-un cerc in jurul ei, destul de strans, stand pe scaune si ne-a propus un joc. Acum o sa intru de fapt in subiectul uimirii mele : jocul, menit relaxarii cursantilor, implica punerea mainilor pe coapsele vecinilor. Practic, in ordinea mainilor, se pleznea usor coapsa, iar de la cel de pleznea de doua ori se schimba sensul. Pierdeau cei ce ridicau mana fara sa fie randul lor, fiind obligati sa o duca la spate, si castiga cel ce ramanea ultimul cu cel putin o mana pe picioarele vecinilor sai.

Sunt o persoana foarte fizica de felul meu cu interlocutorii mei. Problema e ca am intalnit persoane deranjate de faptul ca in timp ce le vorbesc obisnuiesc sa ii iau de brat, sa ma joc cu parul lor, sa ii mangai pe spate,  sa le pun mana pe coapsa daca suntem asezati, sau orice alt gest de genul acesta, perfect nevinovate, si pe care eu le gasesc naturale. Nu-i vorba de nimic sexual, tin sa accentuez. E un soi de conexiune ce se produce intre noi, garanteaza o intimitate si o fac mai ales cu persoanele ce-mi sunt dragi. Am invatat-o in familie si o folosesc si in restul socializarilor. E felul meu de a nu mai repeta in cuvinte faptul ca ” Eu si cu tine suntem prieteni. Pot sa fiu deschisa cu tine si tu poti fi deschisa/deschis cu mine “. Desigur, nu mi-o permit cu oricine, dar in momentul in care primesc semnale pozitive de la ceilalti, nu ma pot abtine. Cum spuneam, am intalnit si semnale negative spre chiar violente. De la ” Ce dracu faci  cu mana aia ?? ” pana la ” Tu-ti ceri palme, nu ?? “.

Asa ca banuiam ca jocul, in varianta propusa de tipa, va fi un esec complet din moment ce in grup erau si persoane recalcitrante. Atunci cand si-a trantit palmele de coapsele tantilor din stanga si din dreapta ei zicand ce-are de gand sa facem, mi-am zis in minte ” Duduia asta nu-i sanatoasa. O sa se lase cu tipete, batai si artificii “. In fond, era vorba de conflicte la mijloc. Nu oricine e de acord ca un strain sa-i puna mana pe picior.  Dar n-a fost sa fie. Asa ca mi-am luat palme si am dat palme pe picioarele unei tipe si ale unui tip. Si a fost distractiv.

Cateva vorbe meritorii :

Mi-e dor de tine, Urs. ( in parte e-un pretext pentru a pune o melodie foarte frumoasa pe blogul meu urat )

L.E. Wohoooooooooooooo, hop si cu 100000 de vizite!!! Vin la discretie pentru toata lumea. Rosu. Sec.

Ce carti mai citesc domnii…

Ziceam ca lucrez intens la un studiu. Chestiunea nu-i cine stie ce, a pornit doar dintr-o curiozitate spinoasa de-a mea si a adus la suprafata niste raspunsuri tare interesante.

Am decis sa le ascund identitatile tuturor pentru ca am mai descoperit ca barbatii pot fi tare rusinosi desi sunt politicosi si chiar saritori cand vine vorba de a raspunde la cateva intrebari destul de dubioase din partea unei dudui pe care multi dintre ei o cunosc extrem de putin. Asa ca in continuare o sa va prezint discutiile cu ei intocmai cum au fost :

Mona: uite, fac un studiu, zi-mi o carte sau mai multe scrise de scriitoare si pe care, evident, le-ai citit
T: scriitoare? as in femei?
Mona: da
T: hmm
T: nu-mi vine nimic in minte :-s
M: nimic, nimicuta ?
T: să-mi fie ruşine, ştiu, ştiu
T: nu (

*******************************************

S: que pasa?
Mona: zi-mi si mie o scriitoare pe care ai citit-o
S: hmmm
S: in afara de jane austen, nu cred ca stiu alta…
S: hmmmm
S: a, da
S: Harriet Beecher Stowe, parca
S: cu Coliba unchiului Tom
Mona: si cum ti s-a parut scrisul lor ?
S: de a doua nu prea stiu ce sa zic, ca am citit cartea cand eram miiiiiiiiiiic
Mona: bun
Mona : si cum ti le-ai imaginat pe tipe?
S: pe autoare sau pe personaje?
Mona: autoarea
S: dunno, gandindu-ma ca am vazut si un film despre viata lui jane austen…
S:
Mona: asa
S: probabil foarte asemanatoare cu anumite personaje din cartile scrise de ea
S: cel mai mult seamana cu elizabeth
Mona : deci te-ai simti oarecum atras de ea?
S: eu personal nu ma vad adaptandu-ma la lumea respectiva
S: deci nu stiu cat de bine as putea sa relationez direct cu o personalitate de genul lui lizzy
S: dar daca ar fi un echivalent in lumea actuala… da, sigur, de ce nu?
S:

*************************************

I: hmmm
I: o tanti
I: in afara de sandra brown?
Mona: pe care sa o fi citit
I : mmm… aveam o carte foarte foarte ciudata
I: ceva cu “nu in noaptea asta nu”
I: cum dracu
I: e in biblioteca
I: am citi-o in anul 1
I: foooarte ciudata
I: mi-e lene sa o caut
I: dar oricum era un fel de paulo cohelo
I: in schimb hagakure
I: arta razboiului
I: tehnici de manipulare
I: titluri must-read
Mona : stick to women
Mona : deci zi un nume
I : rodica
Mona : bun
Mona : si cum ti-ai imaginat-o pe tipa?
I : stai… pe autoare?
I : o femeie baietoasa
I : probabil
I : are anumite chestii psihologice in carti
I : ep care credeam ca numai un barbat
I : le poate analiza
I : dar plm…
I : probabil e lesbiana
Mona : te-ar atrage?
I: in general sunt putine cartile care ma fac sa le citesc peste prefata si primul capitol
I: in primul rand fiindca nu au nimic nou in ele
I: majoritatea sunt reciclari demente ale unor concepte
I: spuse deja de alti scriitori
I: o chestie foarte misto am gasit de exemplu in coran
I: e foarte misto tradus in romana
I: si e structurat mult mai frumos decat biblia
I : stai
I: sexual?
Mona : da
I: daca nu as stii cum arata de pe coperta?
Mona : da
I: mm… cred ca ar fi un companion excelent pentru o discutie lunga la o ceasca de ceai
I: sau la o cafea
I: dar probabil nu

******************************************

IM: scriitoare?
IM: neaparat femei?
Mona: da
IM:
IM: stai sa-mi aduc aminte
IM: autoarea
IM: The Field ii zice cartii
IM: Lynne McTaggart
Mona: si ti-a placut cum scrie ?
IM: dap
IM: e si un domeniu mai aparte
IM: nu e tocmai cartea tipica
Mona: si cum ti-ai imaginat-o pe tipa ?
IM: relativ in varsta, par scurt, ochelari, poate blonda
Mona: si te-ar fi atras ?
IM: avand in vedere ca ar fi in varsta, nu
Mona: bun
Mona: merci
IM: daca intrebarea se referea la atractia mea fata de inteligenta femeilor
IM: dap ma atrag femeile inteligente

*******************************************

V: toti oamenii sunt muritori – simona castor, igiena asasinului – amelie nothomb
Mona: si cum ti s-au parut ?
V: interesante spre infantile
Mona: si cum ti le-ai imaginat pe scriitoare?
V: nothomb mica si neajutorata, simone mica si incruntata
Mona: si te-ar fi atras ?
V: ele, ca femei?
Mona: da
V: da, cred ca da

*************************************

d: scriitoare?
d: receta?
Mona: oricare
d: jk rowling
d: )
Mona: si cum ti s-a parut ce a scris?
d: mi s-a parut ok
d: spre deosebire de
d: aia care a scris twlights
d: fara S
d: )
Mona: aha…si cum ai aprecia-o fizic pe tipa
d: not my type
d: )
Mona: adica, cum ti-ai imaginat-o?
d: exact asa cum era
d: basically
d: tipa pe la 40 50 de ani
d: britanica
d: blonda
Mona: si te-ar atrage?
d: nu
Mona: nici daca nu ai sti cum arata?
Mona: asa, doar din cititea
d: nu

*****************************************

M: Habar nu am, nu imi vine in cap.
M: Sau poate nu am citit.
Mona: nimic nimc ?
M: Face parte tot din studiu?
Mona: pai asta e tot studiul
M: Atunci l-am rezolvat repede
M: )

**************************************

TL.: julia sweeney
Mona: si cum ti s-a parut ce ai citit
TL .: am apreciat foarte mult
Mona: bun
Mona: si cum ti-ai imaginat-o pe tipa?
TL .: cum sa mi-o imaginez? stiam cum arata
Mona: si arata bine ?
TL .: aproximativ, e dragutsa la fatza, desi e cam grasuna
Mona: la o adica, te-ar atrage?
TL .: probably, she seems like a great person
TL .: daca ar fi mai tanara
Mona: ai accepta sa reproduc portiuni din conversatia asta pe blog, si daca da, cu sau fara sa te numesc?
TL .: reprodu anonim
Mona: ok
TL .: is curios ce iese, but I don’t want people to think we did feminism with eachother, ma bate barbatu-to

*******************************************

S: nu stiu bre, imi vine in minte doar ayn rand da’ aia sigur era barbat undeva inauntru; in rest am dat de citeva poetese, da’ toate sugeau
S: si george sand, da’ si aia era mai mult barbat, ca dovada ca se dadea barbat
Mona: ayn ?
Sborn Alisa Zinov’yevna Rosenbaum
Mona: aaa
Mona: ok
Mona: asa
Mona: si ti-a placut deci scriitura lor
S: nu
S: adica ayn asta e o filosoafa de exceptie da’ nu se poate zice ca scrie grozav
S: iar in rest, spre rusinea mea, toata literatura care mi-a placut este facuta de neni
S: dar asta in mod sigur pentru ca femeile nu au beneficiat de sanse egale
Mona: si scriitoarea, din ce-ai citit, cum ti-ai imaginat-o?
S: i see what you’re doing here
S: nu faci tu vox populi cu mine d-soara, daca vrei interviu cu S exclusiv la otv, il programezi si il anunti cum se cuvine
Mona: )
Mona: iti ceream acordul
Mona: si daca nu mi-l dadeai iti puneam o porecla naspa
Mona: asa
Mona: raspunde la intrebare
S: mi-am imaginat-o barbat
S: >:P
Mona: deci nu te-ar fi atras
S: de fapt era clar ca-i femeie, dar doar in scenele mai sexoase. nu m-ar fi atras domnule, ei dracie, eu citesc cartea ca sa-mi fac idei despre autor?
S: m-a atras mai tirziu gagica cind i-am citit articolele, da’ ca minte, nu ca femeie
S: mai lasati-ma cu feminitatea voastra
S: ca sunt imun la ea
S: de asemenea, astept cu interes porecla naspa fiindca refuz sa fie implicat brandul meu intr-un material cu tenta mai mult sau mai putin feminista
S: pot sa iti vorbesc cu drag despre niste romane care mi-au placut
S: sexul autorului, irelevant
Mona: da mai mult iti place fuego, nu ?
S: pai exista vreun dubiu?
S: primum fuego tum fuego deinde fuego!

********************************

LN: ?
Mona: ( acum te gandesti, nu ? )
LN: am incetat sa ma mai gandesc
LN: )
Mona: deci n-ai nici un nume pentru mine
Mona: ?
LN: tipa, nu
Mona: ok
Mona: merci mult
LN: pt ce?
LN:
LN: daca intrebai autor aveam ce sa iti spun
Mona: pai… asta vreau, un autor tipa
LN: ok
LN: ce pui la cale?
Mona: un mic studiu
LN: ouch
LN: presimt ca o sa aiba de pierdut femeile
LN: ;;)
LN: sau barbatii ca mine care nu citesc autori-femei
Mona: ( habar n-ai tu cum..)
LN: )
LN: imi place misterul
Mona: incerc sa aflu ce scriitoare prefera barbatii
LN: inteleg
LN: succes!
Mona: si daca undeva in subconstient le privesc cu un oarecare avant sexual
LN:
LN: dupa asta ai putea face un studiu sa vezi cati barbati asculta anumite formatii doar pt ca au in componenta lor o tipa
LN: oricat de janic ar suna
LN: )
Mona: buna idee
Mona: o sa fac si asta

*********************************

a: autoare?
a: dar femeile`s autoare?
a: nu stiam
a:
Mona: intre alte, cand nu dau cu mopul si cand nu se ard sarmalele ,da
a: am mai citit o pe o prietena de-=a mea
a: poeta suprarealista
a: care se semneaza cu nume de barbat
Mona: si cum ti se pare cum scrie ?
a: nu prea ii inteleg geniul dar asa imi place de ea
(…)
Mona: si daca nu o stiai cum ti-ai fi imaginat-o
Mona: asa din scris
a: in primul rand se semneaza cu nume de barbat
a: n-as fi stiut ca e fata
a: scrisul n-are sex
Mona: nu ti-ai fi dat seama deloc ?
a: e unisex
at: nu .. vorbeste mult de fructe
a: asta inseamna ca ar fi trebui sa ma gandesc la femei?
(…)
a: femeile au o imaginatie mult mai mare decat a barbatilor… dar nu vor sa se laude cu ea ..
a: bine.. poti folosi raspunsurile.. dar si cu zambete
a: da?
Mona: sigur
Mona: merci mult
a: ca sa nu am un accent grav
a: si iei de la mai multe persoane raspunsurile
a: ?
Mona: pai, normal
Mona:
Mona: doar fac un studiu serios acilea

*********************************************

di: altul nu imi vine in minte acum in afara de Margaret Mitchell cu pe aripile vantului
Mona: si cum ti s-a parut cum scrie
Mona: ?
di: sincer, nu prea mai tin minte. presupun ca destul de bine. Mi-a placut cum a redat societatea din perioada respectiva
Mona: si cum ti-ai imaginat-o pe tipa?
di: pe scriitoare?
Mona: da
di: Nu m-am gandit niciodata la asta, dar ca sa fortez un raspuns… sa zicem ca o femeie de 45-50 de ani, cu ochelari .. gen bibliotecara.
Mona: deci nu te-ar fi atras ?
di: unde vrei sa ajungi?
di: nu cred ca m-ar fi atras, nici daca ar fi fost mai tanara
di: oricum, nu mi-am pus problema niciodata
Mona: merci
Mona: esti de acord ca discutia sa apara la mine pe blog, evident protejandu-ti identitatea?
di: da
di: de ce nu?
di: se pare ca am gresit. avea 37 de ani cand a scris cartea
Mona: schimba multe asta?
di: nu, nu schimba nimic. eram doar curios daca mi-am imaginat corect sau nu

*********************************************

R: tipa
R: hmm
R: e greu, n-am mai citit tipe de ceva vreme
R: hai sa zicem eyre
Mona: zi-mi si din trecut
R: jane eyre, sa fie
Mona: si cum ti s-a parut scrisa?
R: mi-a placut
R: 8.5/10
Rl: ?
Mona: si cum ti-ai imaginat-o pe tipa?
R: pe autoare?
Mona: da
R: well, avand in vedere ca  a publicat initial sub pseudonim barbatesc
R: o femeie educata, bine pregatita, cu o minte critica si talent, dar constransa de societate
Mona: si te-ar fi atras?
R: din ce punct de vedere?
Mona: fizic
R: sexual? )
Mona: imaginea din minte
Mona: da
R: )
R: nu cred

**************************************
V: bre daca as tine minte romanele dupa autori
V: mare lucru ar fi
V: stai ca parca aveam o stiva cu ultimii cititi
V: bre am una da sunt sotzi
V: adica au scris-o doi
V: aa
V: uite ca am
V: deci
V: leonnie swan
V: rosemunde pilcher
V: si inge jens
Mona: si cum ti s-a parut ce au scris?
V: rosemunde pilcher a scris cam pentru femei
V: cam slabutz asa
V: da restu a fost fain
V: inge jens despre viata lu thomas mann
Mona: si cum ti le-a imaginat pe tipe din ce-ai citit?
V: pardon
V: si alta a scris despre oi
V: deci nici o tipa
V: vezi bre implica sa gandesc
V: i don’t know
V: la doamna thomas mann era o femeie puternica
V: etc etc
V: l-a sustinut pe sotz etc etc
V: si la povestioarele lu rosemunde pilcher
V: erau tot felu de femei
V: mai slabe, mai puternice
V: mai frumoase, mai urate
V: era o diversitate asa
Mona: nu personajele, ci scriitoarea, cum ti-ai imaginat-o?
V: nu m-am gandit niciodata ca e scriitoare => nu mi-am imaginat-o
V: nu ma uit la autor
V: daca e caut pe wikipedia
V: cum arata
V: in general i don’t care
V: daca e femei sau barbat
V: de multe ori nici nu stiu care a scris
V: eu doar citesc
V: daca-mi place imi place
V: aa
V: am mai citit
V: mandrie si prejudecata
V: da nu mai tin minte
V: care o scrisese
V: bronte
V: sau austen
V: c-am uitat
V: jane austen
V: asa
V: cu jane austen am vazut si film
V: becoming jane
V: erau vremuri grele pe atunci
V: pan la urma a ramas fata batrana
********************************************

bv: In afara de Anne Rice sau tanti care a scriss Harry Potter nu-mi vine nimic in minte
Mona: si cum ti s-a parut ce-au scris?
bv: Mi-au placut ambele, doar poate mai degraba fiindca imi place fantasy-ul in general. Nu sunt in stare sa fac o analiza literara, dar le-am apreciat pentru imaginatie si originalitate
Mona: si cum ti le-ai imaginat pe scriitoare
Mona: in timpul lecturii?
bv: Nu as putea spune.

**********************************************

H: agatha christie, emily bronte, camilla baresani, melissa p., marie cardinal, nedjma
H: cat imi amintesc momentan…
Mona: si cum ti s-a parut ca scriu ?
H: hmmm
H: la ce nuanta te referi?
Mona: daca ti-a placut sau nu ?
H: pai agatha mi-a placut dar am citit doar o carte intrucat nu ma pasioneaza genul
H: totusi a dat dovada de mare abilitate in construirea suspansului
H: amily bronte am citit cand eram mai mic si la varsta aia nu pot sa zic ca m-a atras
H: mai ales ca era destul de sentimentala cartea
H: iar eu nu intelegeam pe atunci ce inseamna o drama sentimentala
H: camilla baresani e o scriitoare de duzina
H: si scria lucurile destul de subiectiv
H: asa ca a fost totusi interesant sa intru in mintea ei
H: totusi imi dadea senzatia ca daca ea scrie si eu pot sa scriu un roman
H: melissa p. a scris aia jurnalul erotic al unei adolescente
H: si mi s-a parut cu adevarat intima
H: din p d v sufletesc
H: simteai ca traiesti ce traieste si ea
H: si asta inca din partile de inceput
H: cand era o copila inocenta care isi dorea un print pe un cal alb
H: foarte bine scrisa
H: a reusit sa ma impresioneze
H: si sa o citesc pe nerasuflate
Mona: si cum ti le-ai imaginat pe scriitoare?
H: pe scriitoare sau pe narator?
Mona: si si
Mona: de fapt…scriitoare
H: pai nu m-a gandit prea mult
H: o tipa care scrie intr-o camera intunecata la un birou
H: la masina de scris
H: pagina dupa pagina
Mona: si imaginea asta a ei, te-ar fi atras?
H: depinde de maturitatea scrierii
H: daca pare o scriitura ai unei scriitoare cu experienta deci mai in varsta nu ma atrage
H: pe de alta parte
H: daca pare ceva foarte tineresc
H: ma atrage
H: pt mine cartile functioneaza ca un usor afrodisiac

********************************
De: scriitoare?
De: sau scriitor?
Mona: scriitoare
Mona: neaparat tipa
De: lol
De: ma crezi ca nu-mi vine niciuna in cap acum?
De: agatha christie probabil
De: da mai demult
Mona: si ti-a placut ce-ai citit?
Mona: cum scrie ?
De: a fost ok
De: mama, nu ma pune sa fac analiza lexicala a textului
De: sa zicem ca daca am terminat cartea, mi-a placut
Mona: nuu, doar asa, daca ti s-a parut misto
De: dar nici nu mai stiu ce carti am citit de la ea
Mona: asa
De: sincer
De: )
De: a fost demult
Mona: si cum ti-ai imaginat-o pe tipa
Mona: ?
De: nu prea citesc scriitoare
De: ei
Mona: ei?
De: da nu-mi imaginez tipa
De: eu ma gandesc la ce scrie
De: probabil ca destul de inteligenta de vreme ce-i o femeie scriitoare pe care o citesc
De: ma rog, pe care am citit-o
De: intr-o lume a barbatilor
De: exceptie as
De: a
Mona: si, la o adica, te-ar atrage?
De: ce sa ma atraga?
De: )
Mona: imaginea pe care ti-ai facut-o despre tipa
De: e kkt
De: nu
De: )

**************************************

Las doamnele sa se inghesuie sa-si dea cu parerea primele.

Camera, hol, camera

Cand citesc ceva la mine-i valabila si transpunerea clasica in actiune, dar mai am, pe deasupra, si un cadru ce-l acopera pe cel dinainte. E ca si un tablou in tablou. Primul in care pasesc il cuprinde pe autor, uneori entuziast la vederea mea, alteori incruntandu-se nemultumit de dupa ochelari, dar intotdeauna primindu-ma ( banuiesc eu ca scriitorii, petrecand atata timp printre furnicile impietrite pe foi isi pierd dupa un timp fragezimea cristalinului asa ca ajung, invariabil, sa-si sprijine toti de nas cate o pereche de ochelari ) Trecem peste politeturile de rigoare, eu cu ceva fasticeala, el deja cu gura uscata de la uneori secole de-atatea salutari, si abia apoi ajung in padurea dintre pagini. E un interludiu absolut necesar pentru ca apoi sa imi vad cu inima impacata de-ale imaginatului. Fie ca ma cred duduia ce-si imboboceste frumusetea intr-un secol marcat de pretiozitatea gesturilor, fie ca ma lupt cot la cot cu o armata de soldati romani, sunt acolo, ma agit, ma sterg discret de sudoarea de pe frunte si revin la actiune. Si, cum spuneam ca pun suflet, uneori simt ca pamantul de sub picioare isi ia lumea in cap in momentele in care si eroilor mei li se frange karma. In mod normal mi-as aranja tinuta cat mai estetic cu putinta si as porni-o hotarat inapoi in camera precedenta si l-as lua la trei pazeste pe autor in legatura cu intentiile dumnealui in ceea ce priveste soarta personajelor sale, pe care, mai nou, le-am luat eu sub aripa mea protectoare. Instinctele materne cu care se tot lauda muierile din stanga, din dreapta mea, la mine lipsesc cu desavarsire impreuna cu vreo doua ovare pe care nu mi le gasea o duduie la ultima ecografie (nu-i bai, nu tineam nimic de valoare in ele, oricum ), dar, din moment ce ma atasez asa abitir de niste fiinte fictionale, macar sa ma dau in stamba complet aparandu-le soarta in fata celui ce le-a dat nastere. Ei, va jur ca nu pot. Imaginea pe care mi-o fac eu in mintisoara mea colturoasa despre autor ma inhiba complet. Nu stiu daca sa dau vina pe prapastia dintre sexe sau pe cine sa invinovatesc, dar barbatul scriitor e in siguranta completa fata de atacurile mele ascutite. Parca il si vad razand de o eu ce-si infige ghiarele facandu-si-le ferfenita intr-un zid zgrunturos si invizibil ce-l pazeste. Se craceste de-a dreptul de ras, cu toata tinuta lui morala de pana atunci extrem de retinuta si de-o superioritate de conifera infipta-n varf de munte nerezistand situatiei de un penibil complet.

De cealalta parte de cate ori tin in brate o carte scrisa de-o muiere simt cum intre mine si ea nu-i decat o pelicula microscopica de eter ce se disipeaza si aia la primul contact fizic. Pentru ca da, mi-as permite sa fiu fizica. N-as avea nici strop de inhibitie, m-as tranti pe canapeaua dumneaei ( in timp ce scriitorul constipat sta teapan pe-un taburet, cica sa-si mentina o postura verticala, duduia s-a-ntins de mult pe zeci de perne de pe o canapea de proportii considerabile ). In timp ce ea ar sorbi dintr-o tigareta  ( toate scriitoarele fumeaza la mine in imaginar ) eu as incepe o tirada de maruntisuri de-ale mele cu care m-as chinui sa fac atmosfera.  N-ar exprima deloc sictir. M-ar asculta cu o rabdare neteda si lucioasa ca si tenul ei si m-ar mangaia din cand in cand pe spate. Eu as tresari multumita de voltaj si mi-as lua avant intr-un final inspre usa, ca, deh, e cazul sa o elogiez si intelectual pe tanti. La fel, m-as imbraca cu zeci de trupuri din materiale care mai de care mai simandicoase, le-as iubi pe majoritatea, le-as scuipa pe unele si, cand iarasi situatia o cere, as lua liftul pana la parter sa-mi cer dreptatea. Duduia m-ar privi printre 2-3 inimioare de fum si mi-ar face cu ochiul  ” Ai si venit, mandro ? ” Eu n-as putea sa-mi opresc zambetul din a ma da de gol, am inima buna, nu ma pot lupta cu scriitoarea mea draga. Chiar si pistoletul ce i-l furasem unuia dintre cei mai nesuferiti insi din odaia cascata in mintea mea, l-as arunca in spate cu ultimul gest voluntar al bratului. ” Ia zi-mi, unde-i buba ? ” m-ar imboldi tragandu-ma in jos pe canapea. Eu m-as pierde putin intre perne, asa, de joc, de placere, de intarziere, dar m-ar pescui la suprafata pana la urma hotarat fara sa ma raneasca tot ea. ” Uuuuf, de unde sa incep… nici nu stiu ! ” Dar as incepe si chiar de-as sti ca inapoi in viata reala timpul s-ar faramita in continuare precis si fara sa intrebe de sanatate si alte lumi prin care m-am pierdut eu, nu m-as lasa pana nu m-as termina cu totul. Si voce si suflu si vointa. La sfarsit duduia, ca doar suntem cele mai bune prietene inca de  dinainte sa ne fi cunoscut, mi-ar zice tot ce vreau eu de fapt, dar am fost prea incoerenta in discurs sa explic, si mi-ar face pe plac intocmai. Instant. Dintr-o flexie a incheieturii mainii stangi. ” Ce coincidenta, si eu am fost mai mereu stangace ! ” n-as mai apuca sa-mi soptesc pentru c-as fi in plina cadere libera in poveste. M-as rezuma la a urla luuuuung si extaziaaaaaaaat : ” Meeeersiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! “.

Cateva vorbe meritorii :

La dracu, iar voiam sa scriu cu totul altceva, dar mi-am facut de lucru cu niste halucinogene si m-am trezit cu ce vedeti mai sus. Era ceva simandicos ce implica un studiu, chestiune importanta, dar o las pe mai incolo.

Van Morrison mi-a monopolizat fara nici o jena winampul. Ferice de el. Ferice de mine.

Nimic, da nimic nou pe frontul de vest

Apropo de magicienii de-i visam in postul trecut, povestea are o oarecare aplicabilitate si in ceea ce priveste medicina. De fapt de la asta voiam sa pornesc, dar, ca deobicei, o iau rau pe aratura de nici eu nu mai stiu ce vreau de la viata si de ce dracu mai scriu aci. Ah, mi-am adus aminte, pentru fani scriu!!!

Revenind, medicina sparge trucul in doua. ( Deja aci vorbesc despre un alt gen de truc, nu stiu daca e  clar, daca nu e va rog frumos nici sa ma luati la trei pazeste pentru ca nu am sensul la mine ).Calca in picioare orice urma de fantastic. Si, cel mai al dracu lucru, desfiinteaza complet notiunea de miracol. Pentru ca luate toate, puse cap la cap, stiintele ce-i servesc drept picioare mesei pe care imi sprijin eu acum capul pentru ca plezneste de la atata studiu intens, saracul,  nu fac decat sa conlucreze si sa conspire pentru a gasi secretul. Fizici, biologii, anatomii si mutatii intre ele se lanseaza intr-un vals al teoriilor, demonstratiilor si, intr-un final fericit, al corolarului absolut. Nimic nu le scapa , doar noua inca ne mai sunt nebuloase una-alta. Bine, mie mai multe, dar nu eu sunt un exemplu bun de urmat din toata ecuatia de-o insir acum. Eu sunt doar un biet pion pe tablie ce-si penduleaza intreaga fiinta intre cele doua fronturi doar din cauza ca-i incapabil sa se hotarasca daca griul nu s-ar putea spala la un anumit moment.

Utopic ne-am putea gandi la cum ar fi daca trucul n-ar fi truc iar interventia providentiala a medicinei n-ar mai fi un lux atat de cu disperare dorit. O lume de sanatosi tun, si mental si trupeste, oachesi si pleznind de energie ne-am lovi unii de altii respingandu-ne si iar atragandu-ne pana cand ne-am netezi de tot. Fara trucuri, fara asi ce ies din mana si sar la jugulara. Totul clar, totul prevazut, pasnic si ferice.

Mie una nu mi-ar conveni pentru ca sunt de parere ca omului ii sade bine cu un strop de ratacire in aer. N-as putea sa ma feresc sa nu ma sufoc intr-o asa mare potrivire de lucruri daca as fi singura ce-i obisnuita sa inhaleze si cate un nor cand si cand. Asa ca pledez hotarata pentru insanitate in timp ce, discret, dau jos dintr-o miscare gratioasa a cotului stang, tura cea mai apropiata a negrului. Ma privea urat printre caramizi iar eu nu-s genul de om ce sta sa negocieze ce-i mila cu dusmanul.

Cateva vorbe meritorii :

Nu c-as fi eu feminista pana si in varful despicat al pletei, dar femeile chiar scriu mai bine. Va spun sincer, ma doboara complet un roman bun al unei dudui ce-si macina fara mila resorturile. Dar despre femei si romane, o combinatie seducatoare,  in episodul urmator.

Trucul

Nu mi-au placut niciodata magicienii. Faptul ca ei stiu ce se ascunde in spatele trucului iar eu nu, ma impinge de umeri mai jos cu o treapta si ma obliga sa ridic barbia in timp ce-i privesc.

Ar fi aproape un joc simpatic, chiar de-a soarecele si pisica, daca n-ar mplica sabii infipte in oameni, disparitii ” miraculoase ” si noi si noi iepuri scosi din joben. Iar toate acestea nu fac decat sa-ti distraga atentia de la esential: Magicianul te fura din viata ta pentru cateva minute in care face ce vrea el din tine. El trage sforile si tot el decide cand sa puna punct spectacolului definitiv. Nu-mi plac magicienii pentru ca ei au puterea de decizie.

Ne spunem degeaba ca-i doar un spectacol, ca ce se intampla sub ochii nostri e o simpla iluzie, dar intram mereu in joc. E ca si cum am vedea solutia, un simplu balon de sapun planeaza deasupra noastra insa nu facem un gest macar sa-l spargem. Stim ca atunci cand fata magicianului exprima concentrare el trage de timp ca sa nasca suspans, stim ca atunci cand se zbate in lanturi de fapt se joaca si, mai ales, stim ca atunci cand ostentativ ne indeamna sa punem si noi mana, sa vedem daca in spatele cutiei e sau nu ceva, isi rade in barba de naivitatea noastra. Cu cat trucul e mai nebunesc sau mai surprinzator cu atat suntem mai bine prinsi in capcana. Iar cand ne aducem aminte sa ne intrebam pe noi insine ” Cum ” suntem deja epuizati si fara suflu de la insiruirea de  ” Ce o sa se intample ? ” Va reaparea ? Va reusi sa se descatuseze ? Va supravietui oare ?? “. Pentru ca oricat de incredibil ar parea, la sfarsitul trucului noi suntem cei ce gafaie,nu cel de pe scena. Pe noi ne apuca panica din cauza faptului ca suntem intr-o cusca de sticla legati cu lanturi de un scaun, noi incercam sa spargem lacatele cat mai repede posibil si tot noi bagam mana pana la umar cu disperare in joben in cautarea a ceva neobisnuit. Avem in noi curiozitatea aia morbida pentru senzatia din timpul pasitului in prapastie, dar niciodata nu retinem senzatiile de frica din trecut la intensitatea pe care o merita.

Magicianul nu intinde mana sa ceara. Dupa atata timp ii este banal de usor sa faca sa se deschida usa mintii tale si sa patrunda.  El nu-i pe scena ci in public, mergand de la unul la altul, soptind indemnuri in urechi si incordand muschii. Si, intotdeauna, singura credinta pe care si-o exprima raspicat astfel incat sa fie bine intiparita in mintea fiecaruia este  ” Aveti incredere in mine “. Magicianul stie cum sa te hipnotizeze…

Mi-e prea greu sa ma rup de toata povestea asta incat sa-mi smulg sforile agatate de mine si sa ies injurand din sala. Poate pentru ca stiu ca las in urma sfarsitul trucului, poate pentru ca sufar de o curiozitate bolnavicioasa, poate pentru ca pur si simplu sunt prea slaba. Poate ar fi bine sa invat si eu magie…

Cateva vorbe meritorii :

E timpul potrivit pentru introspectii.

Gata introspectia : I’m a control freak.

Sangele dragonului

Vorbeam asa, susotind in stanga si in dreapta pe blogul meu, despre mai proaspata mea pasiune pentru betigase aromate. Sau aromatice ? Ma rog, proaspata nu-i pentru ca pe primele mi le-am cumparat acum vreo 5-6 ani. Dar entuziasmul de atunci s-a disipat pentru a innegura din nou existenta mea acum, in prag de sesiune. Se spune ca sesiunea aduce cu ea si zgandarirea nervilor zdruncinati. Asa-i. Asa ca am cazut in capcana drogului penibil. Drogul cu fum. Fum parfumat, dar, in esenta, tot fum.

Nesatula cum sunt, tot caut si imi arunc banii pe noi si noi arome. E o forma de dependenta insa sunt constienta ca-s de rasul curcilor. Spre fericirea mea am la coltul blocului o tutungerie de unde imi iau periodic cate un tub din asta plin de betigase. Ieri am intrat exact cu gandul acesta in ea, am salutat frumos pe tanti de la tejghea si apoi m-am infipt in bolul cu betigase. In timp ce le luam la rand cam asta imi trecea prin minte :

” Tangeriiiine, nuca de coocos, mere, mere, alta nuca,… Opa! Kamasutra. Haha, ce tare, Kamasutra. Da cum vine asta ? Adica Kamasutra. Te.. Sau ? Poate te… Ce tare trebuie sa fie. Mama, astia ar fi instare sa faca arome de orice. Ar trebui sa iau sa vad cum e. Ia sa miros asa de la un capat ( faza cu mirositu e cea mai mare prostie ca n-ai cum sa treci cu nasu de carton si de plastic pana la chestiunea in sine si mai rau te deruteaza ). Oooooh… nu simt nimic. Da sigur e porno aroma. Ia, mai e ceva? Aaaa, Dragon’s Blood. Mamaaaa ce mistooo!!!! Dragoni, auzi. Si sangele lor. E ca in filmu ala cu nibelungii. Sau ca in Heroes of Might and Magic, dragoni rosii, negri, sa vezi ce misto e, o sa-mi imaginez ca-s pe cal, am artifactu cu +6 melee damage si rup tot. Ce taaree. Astea doo, asta cu dragonu si ala cu kamasutra sunt cele mai tari, pe astea le iau. Dar, la naiba, mi-am zis ca nu mai iau decat unu pe luna. Ca sa nu mai dau banii aiurea, bla bla… Cacat, acu dracu ce fac? L-as lua pe ala cu Kamasutra da e tanti asta aci si se mai si vrajestea cu nenea ala care vrea sa o aprovizioneze cu popcorn ( nenea intrase inaintea mea, dar l-am observat ulterior ). Daca ma vad ca iau Kamasutra ce-o sa gandeasca? O sa rada de mine, clar o sa rada. Vaaai si ce rusine o sa-mi fie. La dracu, il iau pe ala cu dragonu si vad eu unde-l gasesc pe alalalt, de preferabil undeva unde nu-i o tanti asa nesuferita. “

Si l-am luat pe ala cu dragonu. Muream de curiozitate cum e ala cu kamasutra, dar am zis sa ma sacrific si mai intai sa devin 99% invincibila ( trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti ) . Ajung acasa, imi dau jos fular si haina, ma descalt, ajung in camera si primul lucru pe care il fac e sa desfac tubul de dragon. De sange de dragon. Duc la nas betigasele, trag adanc. Mai trag odata. Mai trag inca o data. Ba, ceva nu era in regula. Mi-am zis ca poate de regleaza chestiile daca-i dau foc si ma prind intr-un final a ce-mi aducea aminte mirosul.

Il pun sa afume in camera si plec putin ca sa-mi fac de mancare. Ma intorc 4 minute mai tarziu si ma trazneste mirosul. TAMAIE frate. Era tamaie! Canci dragon, canci sange de dragon. Poate doar in cazul in care la indieni dragonii se nasc in cristelnita, altfel nu. S-a dus naibii transa mea. M-am ales cu un smoc de bete cu aroma de tamaie de care nu stiu cum dracu sa mai scap. Care le vreti ?

Cateva vorbe meritorii :

Vorbesc serios de nibelungi si de Lang in general. Chiar e pe foarte gustul meu.
Indienii astia au si un site pentru betigase.

Taica-miu ( catre maica-mea, iesind boscorodind din camera mea afumata) : Vezi ca fi-ta trage pe nas!
Maica-mea : Las-o in pace!

Pana una alta va arat colectia mea :

Se vede clar dragonu mare pe el. SI inautru e vopsita tamaia!

Patriotism de maidan carpato-pontico-danubian

Balcanica nu sunt, dar nici romanca nu ma simt. Asta daca prin simtire se subintelege patriotism. Ma scuzati, dar eu nu stiu ce e aia. Si asta din simplul motiv ca refuz sa ma mulez la credinta populara cum ca daca nu esti patriot si nu-ti dai sangele si ovarele pentru tara, n-ai ce cauta pe pamantul asta. Asta-i varianta in extremis. Si tot nu-i cea gretoasa. Cea gretoasa vine in exemple acum :

- patriotismul de intelectual cu rumegus in tzeasta si in scrot :  ” Romanii sunt mai inteligenti decat altii, uite cati olimpici avem “. Faptul ca unii muncesc pe branci cu nasu in carti si se agita sa ajunga la olimpiade nu este o scuza pentru greva generala instaurata la mansarda ta. Tu, ca roman, nu esti cu nimic mai istet decat un german doar pentru ca un alt roman a luat la OIM punctaj mai mare decat un alt neamt. Orice competitie sufera de un mare handicap cand vine vorba de denumire. Pentru ca e impropriu si complet peste mana sa-i zici mondiala, nationala, pe univers cand la ea participa cateva zeci de oameni. Da, sunt de acord ca-i cern in prealabil de la nivel microscopic spre macroscopic, dar n-o sa se aplice niciodata ca lumea principiul egalitatii sanselor. Asa cum eu n-o sa am in vecii vecilor vreo sansa la Miss Univers, nici un etiopian din tribul X, posibil urmatorul Blaise Pascal, autodidact cat poate el, cu putinele carti ce-i pica la indemana ( mai o Ganga, mai o Burtea ), descoperitor al rezolvarii celei mai alambicate ecuatii ce le framanta mintile marilor matematicieni de vreo doua secole, n-o sa aiba sansa sa ajunga la vreo universitate ca lumea. ( acuma zau, daca poate Matt Damon, de ce dracu n-ar putea si etiopianul meu ??? Ca daca poate acu ma duc, in zbor ma duc, la el sa-l adoptez!! )

- patriotismul de scuipator de seminte direct pe stadion: ” Daa, noi rupem tot in gimanstica. Da uita-te numai la Nadia. Suntem cei mai tari. Da Hagi… vai de mine, pai nu se mai naste un Hagi nici in 1000 de ani !! ” posesivitatea asta ma face sa-mi borasc matele. Ca si cum toata istoria sportiva a lumii s-ar sprijini de astia doi piloni iar astia doi piloni ar fi bucatica rupta din fiecare din noi, astia, bastinasii ce ne zbatem de doru lelii in maidanul carpatico-pontico-danubian. De parca ar fi vreunu din 99,99% din romani in stare macar sa-i pupe degetu mic de la picior Nadiei pe barna. Cu fotbalul e alta poveste, nu intru in detalii, doar concluzionez fara nici o jena ca in Romania fotbalul a fost, este si va ramane de cacat. Cu mici exceptii cand a fost doar de pisat. Dar eu oricum nu le cunosc pentru ca nu urmaresc intens fenomenul, dar daca se intampla vreo minune, nu stiu, sa curga diamante din minge, as fi stiut pana si eu.
De unde atata ” Hai Romania, hai Romania !! ” ??? Unde, frate ? In sus e frig, in jos e cald, in dreapta tancuri iar in stanga nu te primeste nici dracu. Hai sa fim seriosi, ce naiba…

- patriotismul de sluga si de lingator de talpi prin straini : ” Romanu-i muncitor! Romanul n-are moarte, cand vine vorba de munca el nu zice ba, se inhama la orice jug, ca asa-i invatat! ” Iar, poate m-am nascut in tara gresita, da sa mor eu de nu fug de orice munca ca de dracu. Si asa-i normal frate. Daca nu poti, nu faci. Daca nu vrei, nu faci. Daca nu te plateste nimeni, cu atat mai mult nu faci. Si daca te plateste de cacat, te trateaza ca pe ultimul muc de gandac si te mai obliga sa faci si ceva injositor, la naiba daca nu-i mai degraba un handicap asta. Asa ca nu-i inteleg pe cei cu pana la 3 diplome acasa ce fug mancand pamantul din tara doar ca sa ajunga sa spele podele in strainataturi. Profita frate de munca ta ca d-aia te-ai chinuit, cauta-ti un loc de munca potrivit, nu-i lasa pe altii sa te exploateze. Lasa capsuna si fa-ti un CV impanat.

- patriotismul de om satifacut (chiar fericit as putea zice ) de cacatul in care inoata : si care justifica orice idiotenie ce-i trece prin cap sau prin capul altora in jurul lui prin ” Asa-i romanu’ ! “. Unii chiar au facut un sport din a arata cu degetu ” Hahahaa, uite-l si p-ala, taran de-al nostru, roman, uite-l cum se scarpina in fund in Versailles !! “. Sau ” Romanii asa sunt ei, mai nespalati “. Trebuie sa fii cel putin debil sa nu-ti dai seama ca te bagi automat si pe tine in aceeasi oala. Faci o ciorba, scuipi ea, flegmezi in ea,  mesteci in ea 3 ceasuri si apoi te atunci cu totul si tu in ceaun. Pai e frumos ?

- patriotismul de cuviosenie tamaioasa : ” Romanii au frica de dumnezeu !! Ia uite ce nenorociri se intampla in alta lume, uite, cutremure, uragane, preacurvie… La noi nu-i asa, romanii sunt educati altfel “. Lasand la o parte considerentele geografice si climatice ca nu le stapanesc, dar sunt in stare sa-mi dau seama ca o clima preponderent oceanica se manifesta complet diferit fata de una temperat continentala, sar direct la crucile pe care si le insira ingrozitii astia de duhuri. Noi nu suntem mai educati sau mai putin educati ca altii. Noi suntem produsul conjuncturilor si vointei noastre. Daca noi suntem in stare sa ne educam, bine. Daca nu, se intampla buba. Simplu ca buna ziua. Asta nu inseamna ca noi n-avem pedofilii nostri, asta nu inseamna ca daca am avea acces la port arma la fel de simplu ca la gume turbo nu ne-am ciurui si noi in draci…nu inseamna nimic din toate astea. Hai sa nu ne mai umflam atata in pene de moralitatea noastra.

Cateva vorbe meritorii :

Si ar mai fi unele, sunt sigura, dar n-am nici rabdare nici nervi sa le mai insir acu. Adaugati voi in comentarii ca va stiu potenti. Si foarte patrioti.