Bob si Joe ( III )

Jump to Comments

Bocancul insangerat

Joe respira si alerga, respira si alerga. Nu putea gandi. Mintea lui refuza sa mai inteleaga cele ce se intamplasera. Tot, absolut tot striga : ” absurd ! “. Incepea sa distinga din ce in ce mai putin lucrurile din jurul lui iar la un moment dat se impiedica de ceva si cazu. Urla din cauza durerii pe care o resimti undeva la nivelul gleznei piciorului stang. Ar fi vrut sa se fi abtinut, dar era prea tarziu. Bob il repera si mai bine si incepu sa se indrepte spre locul de unde ii auzise vocea.

Joe sesiza pericolul si incerca sa se ridice ca sa-si continue fuga. Isi inabusi un nou tipat de durere si  reusi sa stea cat de cat vertical. Privi inainte si vazu ca la mai putin de 10 pasi  incepea un camp liber care il lasa complet descoperit. Se uita si in spate si printre picaturi de ploaie si semiintuneric observa o silueta care se apropia rapid. Era Bob.

Durerea era mult prea greu de suportat asa ca se sprijini de un copac si cazu la pamant. In dreapta lui vazu cum incepea o groapa strajuita dintr-o parte de copacul lui, din alta de un tufis si din a treia de o piatra indeajuns de mare incat sa ascunda in spatele ei un om aplecat. In momentul acela ii semana ingrozitor de mult cu un mormant iar o voce interioara il chema inspre ea. Se lasa usor sa alunece, ajutat de iarba inmuiata. Incet, incet ii intrara mai intai picioarele si mainile, apoi ajunse pana la nivelul gatului si la sfarsit se chirci ca un embrion in placenta lui de namol. Incerca sa se acopere cu si mai mult pamant insa stia deja ca i-ar fi fost imposibil lui Bob sa nu-l repereze. Si exact asta se si intampla cateva secunde mai tarziu. Statea cu ochii inchisi, dar auzea pasii lipiciosi ai fratelui sau undeva deasupra. Unul, doi, trei, pauza, patru, cinci, pauza, il simtea exact deasupra capului, sase si simti o mana care il atinge pe frunte. Incepu sa tremure si mai tare, partial din cauza frigului,  mai mult din cauza durerii, dar cel mai mult din cauza contactului cu pielea lui Bob. Se astepta insa la cu totul alta senzatie, se astepta la un contact cu  metalul inghetat al pistolului, dar nu, era o mana pe fruntea lui. Si il frigea. Era sigur ca in locul in care degetele lui Bob il atingeau pielea lui sfaraia. Percepea cum in curand va trece de bariera oaselor si ii va carboniza creierul, bucata cu bucata.

Deodata se simti ridicat din groapa. Bob il tragea de maini in sus, cu greu, dar in mai putin de un minut se afla iar rezemat de trunchiul copacului. Dar nu ramase mult acolo. Bob incepu sa il traga inspre autostrada. Cand deschise ochii vazu cum trupul lui lasa o carare cu doua santuri pe unde era tarat. Se uita la piciorul ranit si il vazu imbibat de sange. Incerca sa se uite in sus, dar nu reusi sa vada daca era intr-adevar Bob cel care il tragea. In sinea sa isi dorea sa fie totusi altcineva, cineva care sa-l scoata din cosmarul asta. Ceva il lovi puternic in spate la nivelul soldurilor. Urla de durere si isi dadu seama ca era vorba de bordura de pe marginea autostrazii. Mainile ii dadura drumul si se lovi cu capul de asfalt. Deschise din nou ochii si vazu un bocanc manjit de sange si namol. Ii inchise din nou. Stia ca acum e momentul in care va muri. O citise in sangele din fata ochilor lui.

Auzi cum Bob cauta prin buzunar noi cartuse si mai apoi le baga incet si calculat in pistol. Deschise din nou ochii, incerca sa ridice capul si sa priveasca inspre fratele zau si nu reusi sa-i distinga fata din cauza intunericului, dar il recunostea.

” De ce faci asta ? ” reusi sa sopteasca cu greu din cauza durerilor.

Joe mai mult ghici un zambet aparand pe fata neclara a fratelui sau.

” Ti-am mai explicat. ” raspunse Bob si indrepta teava pistolului inspre el.

Deodata din spatele lui Bob se auzira din ce in ce mai aproape niste pasi. Ii auzea Joe, stia ca ii aude si Bob, dar acesta din urma nu parea sa reactioneze in nici un fel. In continuare tinea pistolul in aceeasi pozitie. Joe vazu o forma ciudata indreptandu-se inspre ei. Parea un om care taraste dupa el ceva voluminos. Ii trebuira cateva secunde, dupa care il recunoscu pe chinezul pe langa care trecusera acum cateva ore. Isi aduna toate puterile de care mai putea dispune si striga:
” Salveaza-ma!! Salveaza-ma !!! Vrea sa ma omoare ! Salveaza-ma!! “

Omul se opri doi pasi in spatele lui Bob. Timp de cateva secunde fiecare statu nemiscat. Joe privind chinezul, chinezul privindu-l pe Bob, Bob privindu-l pe Joe. Apoi chinezul isi trase geanta pe care o cara intre picioare, o deschise, isi baga o mana inauntru cautand ceva si apoi scoase din ea un pistol. Il indrepta inspre ceafa lui Bob si trase. Se auzi un zgomot grav, Bob lasa pistolul sa-i alunece din mana cazand pe burta lui Joe, pentru ca mai apoi sa cada si el mai intai in genunchi, privindu-l cu ochi aproape iesiti din orbite pe Joe, apoi cazu cu totul pe pieptul fratelui sau. Joe lesina.

…………………………………………….

Joe se trezi intr-o camera alba, asezat pe un pat cu fire de plastic iesind din mana sa stanga. Incerca sa miste, dar trupul il durea in intregime.  Privi in dreapta si fu orbit de soarele ce patrundea prin niste festre mari.

” Te-ai trezit !! ” ii spuse o voce pe care o simtea plina de usurare. Era Jane aflata in stanga lui. Se uita la ea fericit ca o recunoaste. Intinse o mana si Jane i-o cuprinse intre ale ei mangaind-o si zambindu-i cald. Dupa un moment o negura ii intuneca mintea si o intreba :

” Ce s-a intamplat cu Bob ? “

” E mort. Ce s-a intamplat pe autostrada, Joe ?? Au murit aproape 20 de oameni acolo. Joe, explica-mi… “

Joe ii privi ochii rosii de la plans. Incerca sa isi aminteasca ce se intamplase pe autostrada. Singurul lucru care ii revenea in minte de fiecare data era imaginea chinezului.

” Nu stiu, Jane. Habar n-am. Imi aduc aminte doar de un chinez. Un chinez ce tara o geanta dupa el pe marginea autostrazii. Nimic mai mult.  “

6 Comentarii

Filed under amigdale

Etichete Bob si Joe, chinez ucigas, criminal american, masacru pe autostrada, pistol