iunie 5, 2009...3:23 pm

Sesiunimia – boala grea

Jump to Comments

De parca n-ar fi destul de ingrijorator faptul ca sesiunea vine galopand metodic prin viata mea, se pare ca si restul universului comploteaza machiavelic impotriva mea. Cosmaruri vechi si rascolite de mii de ori cu anatomii, biochimii si alte iii bine impamantenite intre sinapsele mele revin in actualitate. S-ar parea ca undeva intre primul semestru si al doilea au pus tara ( sau, ma rog, teritoriul cvasiviu al Monei ) la cale, scotand la iveala un nou plan de actiune : atacam la deruta – azi un par in tampla, maine unu pe spinare, poimaine schema din Drunken Master. Mi se sopteste in casca cum ca asocierea cu Jackie Chan e cam rupta din parti, dumnealui nefiind nici student la medicina nici la politehnica kung fu-ului. Se prea poate. Dar in materie de invataruri de viata ai mai mari sanse sa prinzi ceva dintr-o capodopera jackiechaniana decat din şuntul pentozofosfaţilor-etapa neoxidativa.

Revenind la anatomii. Ma zbat intre cateva milioane  ( sa fie oare doar atatea ? … ) de subiecte. In entuziasmul meu teribil de disimulat incep mereu prin a bifa cate unul, in fiecare zi, de dragul esteticului. Il bifez pe-o umbra de foaie, lasati extazierea pentru alte personaje mai serioase si cu picioarele pe pamant. Culmea e ca ieri am si avut un moment de ratacire spirituala, am simtit cum intreaga karma mi se dezumfla si se strange cu totul sub forma de carpa la picioare din cauza faptului ca imi ratacisem foita cu subiecte. 3 ore si 3 rascoliri de camera  particula elementara cu particula   elementara mai tarziu, tot nimic. Ma simteam un Columb in mijlocul Atlanticului in momentul in care a realizat ca unul din papagalii de pe umerii piratului capturat i-a spart busola. Intre hohotele de ras ragusit din surdina si halucinatiile ce-mi impaienjeneau retina se insira repetitiv si obsedant o intrebare : ” Unde mortii ma-sii poa sa fie cacatu ala de hartie ca acu 5 minute ma scarpinam la tampla cu ea in mana ??? “

Il parafrazam cateva randuri bune mai sus pe un anume scriitor de duzina cum ca Universul ar fi pentru mine, intre altele, persona non grata. Dovada cea mai clara e faptul ca acum am dat nas in nas cu respectiva hartie in momentul in care am dat un cot discret teancului de …multe chestii ( carti, hartii, portiuni de hartii, hartiute, biletele,  carnetele, romane politiste, reviste  ) din dreapta mea. Probabil ca Sir ( o fi Sir? daca nu, il fac eu de la mine putere ) Murphy are o explicatie mai mult decat satisfacatoare pentru intregul eveniment. Daca ar fi sa ma intrebati pe mine va pot spune cu mana pe inima ca traiesc in Triunghiul Bermudelor. De fapt, cred ca nu sunt departe de a forma un ecosistem de sine statator in camera mea. Sunt colturi mai greu accesibile in care pot sa jur ca au inceput sa evolueze de la parameci incolo niste entitati si nu mai au mult pana sa dezvolte pene, gheare,… si altele. Stati linistiti, va anunt cand e cazul sa va ingrijorati pentru existenta mea. Deocamdata par pasnici si se mananca doar intre ei. Daca dinozaurii aia vechi n-au reusit prea multe in viata, dinozaurii Copyrights by Mona vor fi mai norocosi. Are mama grija sa creasca voinici si sanatosi intr-un design interior al odaii marcat de un singur lait-motiv – haos. Din partea mea sa se hraneasca si cu delicioasele cursuri de fiziologie. Le presar cu mare drag firimituri pe deasupra din cele de biologie celulara. Acuşica  ma duc sa fierb la foc mic, pana se patrund bine, cele doua volume de Ranga ( anatomia batrana face ciorba buna ).

Uffff, si parca vad cum destinul crud al existentei efemere isi va varsa o lacrima plina de otrava si peste micuta mea crescatorie de dinozaurei si se va alege praful de ea. Visele mele fantasmagorice de a forma o mini armata de dinozauri care sa muste cu ura din sesiune vor fi calcate in picioare de catre realitatea cruda. Bine, imaginea adevarata e mult mai plastica: ostasii mei bravi vor fi pur si simplu striviti complet de catre zgarie-nori de teancuri de materie.

” Salut, sunt Mona si sufar de sesiunimie. “

” Bun venit, Mona. Ai depasit primul prag. Bravo. Consta in constientizarea faptului ca ai o problema. Restul e floare la ureche. ”

11 Comentarii

  • Si eu care credeam ca sesiunimia e concentratia de examene in sange…

  • sor mea termina acum veterinara. prima pe an de cativa ani. sesiunimia ma afecteaza direct desi nu ma omor cu invatatu. cand sesiunimia acuta isi face aparitia la sori , nu se mai intelegi cu ea. inchisa in camera , cu mormane de carti pe care le invata in cateva zile , ma simt stresat ca nu pot sa stau la pc. nu pot sa fac galagie. nu pot sa o chinui. trebuie sa o las in pace ca “asta mica invata”.
    cred ca o sa o trimit la cercu asta de sesiunimici , poate si mai revine.

    “salut! ma cheama mihnea , si de cativa ani … am o sora sesiunimica!”

    • Dar asta mare nu a invatat si el la randul lui la un anumit moment al existentei lui ?
      Cercul de sesiunimici e o mare abureala, nu ne invata nimic, doar ne zice ca ” bla bla bla… invatati copii, ….bla bla bla… invatati….bla bla..invatati.”

      • asta mare a mai invatat si el din cand in cand. chiar acum in perioada asta trebuie sa ma apuc de invatat ca am 3 restante de luat ca sa pot intra in licenta. nasol tare … 2 dintre ele sunt misiune imposibila.

        • Nimic nu-i imposibil pe lumea asta sa stii si tu asa din invataturile meritoriului catre invataceii ei mai mici. :->
          Hai bafta !

          • meritoriule meritoriule … daca ma gandeam ca chiar sunt imposibile nu ma mai bagam. cand spun imposibile … o spun din punctul de vedere al unuia care nu stie treaba cu lucrurile imposibile care nu sunt de fapt imposibile.

            sa fie! :*

  • sesiunimici este inrudita cu stresiunea?

  • sodiumpentothal

    La Poli altfel stă treaba… Vorba bancului: în sesiune Dumnezeu îi ajută doar pe cei de la Poli, pentru că în timp ce ceilalţi stau relaxaţi deoarece au învăţat, cei de la Poli se roagă intensiv…


Lasă un Răspuns