Un play pe melodie sa-l lasam pe Halford sa isi faca de cap si pot sa incep cu talentul meu de orator desavarsit ce si cum s-a petrecut in Scotia…
In ciuda unor prostioare pentru care as fi meritat sa fiu trasa la raspundere mult mai aspru, neamurile Meritorii au decis sa isi imbarce ploada praslea si voinica in avion cu directia Edinburgh ( cu un hop mic si in Frankfurt ). Scopul, in mare parte cultural, avea si un motiv secundar mult mai important : dorul de Urs ma coplesise. Asa ca Ursu s-a postat la aeroport sa ma culeaga cum a promis si sa-mi arate ceea ce a devenit pentru ea in ultimul an a doua casa.
Cum am mentionat si in postul trecut mi-a cam picat cu tronc orasul asta. Rau si in sensul ca mi-ar fi si mie drag si s-ar balona inima in mine sa merg pe strada la mine acasa si sa-mi bucure ochii asemenea arhitectura si civilizatie. Inca din autobuzul de la aeroport cand eram verde-verde de la mersul pe stanga m-a avertizat Sasa : ” Vezi ca lumea-i aci civilizata. Lumea aci sta frumos la coada, unu cate unul in sir indian. La orice. Deci sa nu te prind ca te bagi in fata ca te linseaza astia. In plus mai sunt si conservatori asa ca va trebui sa inveti sa te descurci cu doi robineti si sa faci dusuri scotiene. Mai sunt si nationalisti, dar numai in ce ii priveste pe ei. Poti sa injuri de regina cat vrei, numa sa nu scoti un cuvant nepotrvit despre Scotia. Poti sa o ridici in slavi, le place asta. In rest ploua si e vant al dracu de mult. Din cauza asta sunt si cam tristi. Si, din cauza ca sunt tristi, beau de sting. Mai ales femeile. Le vezi muci pe strada la orice ora. Noaptea masinile merg cu viteza redusa din cauza asta, sa nu calce betivii. Or fi band pentru ca sunt urate, da urate cu spume. Nu stiu. Cert e ca, dupa ce ca sunt urate se mai si imbraca ca ultimile pitipoance. Le vezi la 10 grade fara dres sau in slapi pe strada in timp ce eu am 3 pulovere pe mine si tot sunt sloi. Vezi si tu cum te descurci, sa nu te astepti sa te scot eu basma curata din prostiile pe care te stiu in stare sa le faci. ” Am incuviintat ca ma voi purta exemplar, mirandu-ma, curioasa fiind, cum vine chestia asta cu civilizatia.
Civilizatia. Am vazut-o. E la fiece colt de strada. In fiecare om in care intri din intamplare si care scapa primul un duios de sincer ” Sorry!!”. In educarea pe care o fac cetatenilor prin campanii de informare eficiente. Te invata cum sa stai la stop, cum sa te comporti in autobuz, cum sa pastrezi orasul curat, tot. Aici n-ai scuza ca nu ai avut de unde sa stii. Exista doar scuza : ” A, stiti, sunt din Romania. “, ” Ok. Nici o problema, intelegem. “
M-am prajit de 3 ori pe robinetu de apa calda, ulterior renuntand la idee complet si axandu-ma pe cel de apa sloi. Am experimentat dormitul pe saltea pana cand am reusit sa o si sparg. Am salivat la bogatia facultatilor, care iubesc studentii, care ii iau sub aripa lor protectoare, care le ofera o tona de facilitate, care ii respecta si care nu-i dezamagesc. Mi-am muscat pumnii de invidie stiind ce-am lasat pentru o saptamana acasa.
Am revazut Marea Nordului anu asta, nu m-am mai avantat in ea stiind ca-i cam mare pericolul sa nu mai ies decat cristalizata din ea. Sasa n-a avut jena. Si nici nu s-a cristalizat, cel putin de la gambe in jos.
M-am culturalizat si la muzeu. A fost interactiv, m-am imbracat ca un paj pana in momentul in care mi-a sarit in ochi eticheta cu recomandat pentru pustii de sub 12 ani. M-am pozat, am pus hainele la loc si m-am facut neobservata apoi in multime.
Vremea de cacat. Foarte de cacat. Dar se pare ca noi am avut noroc. Din 8 zile n-a plouat in vreo 3, lucru impresionant pentru scotianul sadea obisnuit sa si doarma cu umbrela la cap.
Am vazut castele. Recunosc, m-am si gandit cam in cate sute de ani mi-as putea permite sa-mi cumpar macar unu din ele. Cam dupa calculele mele ieseam lejer din marja logicului. Dar fanteziile sunt sanatoase asa ca am pasit cu grija si delicatete pe pietrele vechi de secole privind in jur dupa modelul aristrocatiei de atunci.
Am iesit in pub-uri si am baut cu moderatie. N-am avut nevoie de papucii cu care sunt pregatite masinile de politie pentru gagicile in nevoie de eliberare de gambe delicate de sub jugul tocurilor. Am fost si intr-un club. A fost sarbatoare atunci pesemne. Am nimerit unul de groh-groh ( cum numim noi in cerc restrans rock-ul pe care nici macar noi, asa dedicate si pline de tinte cum suntem, nu-l digeram ). Dupa 2 ore si ceva gin tonic dupa am ajuns la concluzia ca, uneori, IQ-ul rockerilor scotieni pica sub cel al cocalarilor romani. Asta din cauza horelor de headbanging si air guitar intrerupte doar de aparitia unor emoizi minimalisti hipsteri portocalica mecanica-look fakeri ce isi aveau ringul ( de dans ?? ) doua camere mai incolo. In plus, un rocker scotian din asta, ratacit printre rockerii nostri, la ce porniri neortodox de gay are, sunt mari sansele sa fie biciuit cu pantaloni de piele plini de tinte peste spinarea goala. Nici de agatament sanatos n-am avut parte. Niste tristi, domne, niste tristi. Inte multi groh-groh si aproape deloc chef de dans ne-a picat ca din senin ” Living after midnight”-ul pe care va invit sa-l mai puneti de la capat inca odata si pe care ne-am dezghetat si noi putin pana la urma articulatiile, rupand in doua ringul. Ce-i drept, nimeni nu mai parea fan Judas pe acolo toti asteptand stingheriti sa treaca mai repede ragetele lui Halford.
Ca sa ne dregem si sa ne recalibram gusturile am fost in seara urmatoare la Gary Moore. Am savurat Moore de aproape si am fost pe deplin cucerite. Puneti pause la Judas si ascultati un strop din concert filmat de Sasa :
Mai multe despre restul excursiei in episodul urmator. Acum va las cu poze :
-
- Edinburgh
-
- Simulare prin joc de umbre a unei scene in castel
-
- O insula neidentificata ( de noi ) la departare
-
- Castel
-
- Vedere de la castel
-
- Aparator de castel
-
- Vedere de la castel
-
- Castelul din Edinburgh
-
- Edinburgh
-
- Un nene coborand domol la vale
-
- Unul din multiplele Close pe care ne era frica sa ne bagam
-
- Edinburgh
-
- exemplu de muzeu interactiv cu interfata placuta cu utilizatorul Mona
-
- exemplu de muzeu interactiv cu interfata placuta cu utilizatorul Mona
-
- Pe la Bobby, un catel mic cu suflet mare
-
- Edinburgh
-
- Edinburgh
-
- Edinburgh
-
- Portobello si dorei de scotia
-
- Eterna pisica de la geam
-
- Portobello
-
- Portobello, Edinburgh
-
- Marea Nordului
Aaa, si sa nu cumva sa uit : Multumesc, Sasa !!
1 comentariu
noiembrie 7, 2009 la 5:35 pm
First comment is from another crazy guy living in Scotland: that’s me, yeyy!
Descrierea ta e 100% realista. Lucrurile astea le tot repet de 1 an si ceva, de cand ma intreaba lumea de acasa despre insulari. Tipele intradevar sunt penibile.
) Si totusi scotienii (care seamana putin cu noi, ardelenii :p) sunt mult mai misto decat englezii (care nu seamana cu romanii din sud…din fericire! 
)).
Felicitari pentru intiativa, pentru calatorie si pentru feedback! *clap