Societatea nu te menajeaza. N-o sa-ti faca nimeni pe plac, n-o sa se supuna nimeni doleantelor tale si nici n-o sa te pastreze cineva intr-un bol de cristal, complet imunizat la cele ce nu-ti sunt pe plac.
Singura ta arma in lupta cu nefavorabilul sunt abilitatile tale de coping. Intotdeauna am fost de parere ca un bun cititor va reusi intotdeauna in viata. De ce ? Pentru ca spicuieste mai bine oportunitatile, portitele de iesire si isi croieste loc sigur printre ceilalti, fie trecand tangential, fie ocolindu-i complet. Cum ? Citindu-i. Citind ceea ce ii este necesar in virtutea indeplinirii propriilor scopuri.
In momentul in care esti constient de slabiciunile celui din fata ta ai automat un atu. De aici, in funtie de o analiza obiectiva a posibilitatilor tale, poti formula si pune in practica o strategie pentru a-ti impune opinia.
Nu-mi propun sa fac din postul acesta un indrumar de psihologie autoaplicata. Concluzia se vrea a fi de fapt un indemn la optimizare. In spatele tuturor acestor tehnici de formare a ochiului analitic nu se ascund mereu prejudecati. Unele din ele se dovedesc a fi extrem de eficiente si practice. Exista un lider in fiecare dintre noi, fie ca vorbim de un microcosmos cunoscut doar noua, fie ca vorbim de o societate intreaga. De ce sa nu indraznim sa urcam cu o treapta mai sus ? Sunt mii de semne pe care le producem si care ne tradeaza trairile interioare. De la cele mai vizibile pana la cele mai subtile. Ochiul format va decoda o mare cantitate din aceste semne. Prin cunostinte de metalimbaj, medicale si de psihologie, imaginea conturata va fi mai concreta.
A doua parte a acestui coping tine de atitudinea posesorului ochiului analitic. Acesta va fi capabil sa empatizeze, chiar si doar la un nivel superficial cu cel caruia i se adreseaza ( cel studiat ) si sa scoata din aceasta comunicare maximum de beneficiu. Practic sa inoculeze la nivel profund in celalalt ideile de care are nevoie.
Am asistat azi la un studiu concret al comunicarii in multe din stadiile sale problematice. Am vazut tehnici competente de coping. Am vazut tipologii clasice, de la emitentii de pareri personale la fiecare 3 secunde, la cei mandri absolventi ai ” scolii vietii “, la maniheisti si miserupisti. Bineinteles, am emis acum niste judecati oarecum superficiale, am vorbit de niste stereotipuri, dar nu le iau ca atare ci doar prezint o coanta din intreg personajul pentru ca restul este neinteresant in contextul pe care vreau sa il discut. Intotdeauna cand fortezi atatea caractere intr-o bogatie de pasteluri sa petreaca un timp indelungat impreuna intr-un spatiu limitat, vei fi martorul unei furtuni. Furtuna este termenul utilizat in domeniul psihologiei. Eu as indrazni sa introduc un alt termen, oarecum sinonim in acest context: avem de a face cu o etapa de calibrare. Cei ce isi doresc afirmare o vor face inca de la inceput, cei care si-au ales din prima un loc marginal vor pastra tacerea iar elementul central va incerca, uneori cu disperare, o mediere. Fara un pilon puternic, microsocietatea aceasta nu va ajunge la un echilibru benefic pentru majoritate. O calibrare deficitara va veni in defavoarea prea multora si, implicit, va reprezenta un insucces al actiunii in sine.
Asa ca, dragii mei, sa plantam busteni !
