The Voice punct ro

Nu vreau sa ii stric prea mult surpriza Sasei* care cauta de vreo 2 zile o metoda prin care sa poata viziona emisiunea pe net, dar o sa imi permit sa imi dau putin cu parerea despre Vocea Romaniei.

Formatul mi-e strain de data asta, insa ma cam prinde. Din start am scapat de o suita de editii cu  umilitoarele auditii pe care uneori se pune mai mult accent decat pe emisiune in sine. Zic umilitoare si ma refer si la umilinta unui esec datorat unei prestatii penibile, dar si umilinta pe care ar trebui sa o simta o televiziune care isi permite sa faca un spectacol de prost gust din lipsa de luciditate a unor protagonisti.
Apoi, se canta cu orchestra, motiv pentru care primesc de la mine un sac de bile albe. Ce sa va zic, e o diferenta de la cer la pamant intre a canta pe negativ si a avea in spate un zumzet palpabil de instrumente. E atmosfera aia de concert pe bune cu ajutorul careia poti sa joci mai usor audienta pe degete ( zise Mona din experienta ei de prim-solista a operei romane, pfff, mai bine o zic eu decat voi ). Iarasi, in ceea ce priveste concurentii deja vorbim despre alt nivel, majoritatea stiu cu ce se mananca muzica, selectia se face la sange, se urmareste cu adevarat un factor x, nu ca prin alte parti. Apropo de Megastarul dupa care ma dadeam eu de doru’ lelii mai devreme, am murit de incantare revazand ceva fete cunoscute. Si tot murind asa de incantare am murit si mai mult vazand ca productia e de buna calitate, intro-urile nu sunt excesiv de siropoase, atmosfera e relaxata si, desi Moga si Loredana par cateodata mumificati pe scaun ( pe Loredana o ajuta sa isi intre in rol si outfit-ul, n-am ce zice ), tot au noroc de Horia Brenciu care e capabil sa faca si trei dublu tulup-uri unu dupa altu doar ca sa arate cat de mult se umfla in el fericirea la auzirea unei voci bune ( mai bune ca a lui ). De Smiley doar de bine, baiatul intrand la categoria Adrian Sana, talent aproape ioc, dar o dreg din rolul de producatori. Hai sa fiu buna, recunosc, Smiley are haz cateodata. Ce-i al lui e-al lui.

Povestea cu aditiile pe ne-ve e o gaselnita reusita. Teoretic ar scutura conceptul de steoritipizare si de judecati superficiale intr-o mare masura. Prefer sa vad mai intai cum ii pica fata lui Brenciu cand aude o nota de sus luata magistral si abia mai apoi socul la vederea fetei tanarului ce a reusit performanta decat invers. Ca sa fiu o finuta pana la final, Morar se socheaza intr-un mod neelegant.

Cat priveste ratingurile, nu sunt chiar in directa competitie, nici nu cred ca avea tupeul PRO-ul sa isi incerce norocul punand Vocea  pe acelasi tronson orar, dar mi-e greu sa cred ca pe timp de saptamana sa aiba parte de acelasi valori ca in weekend. Probabil ca la asta se adauga si lipsa factorului “empatie”. E mai usor pentru un privitor neofit intr-ale muzicii sa empatizeze cu un pusti sarac din mai stiu eu ce orasel ce ajunge din intamplare la auditii, dar care impresioneaza mai mult printr-o poveste sfasietoare decat prin voce, decat cu un tanar cu studii serioase, dar care pur si simplu nu si-a gasit un loc sub umbrela ultraselectiva a industriei muzicale romanesti.

Vocea Romaniei ramane un show mai serios, nu neaparat fara defecte si care sa fie dedicat doar celor initiati, ci doar un mix reusit intre muzica de buna calitate si entertainment.

* Aparent din strainatate deocamdata e imposibil sa o gasesti