Scriu cele ce urmează prin prisma omului trecut prin furcile caudine ale întreținerii unui cont de hi5 ( activitate întreprinsă undeva
între anii 2005-2008? ). Poate exagerez acum, dar ce-i rău în niște shameless self-promotion prin intermediul unui site mai mult decât suspect de accesibil întregii omeniri ??? Că, în afară de niscaiva propuneri nefezabile din partea unor auto-proclamați producători de filme de succes din India, Pakistan și alte câteva țări cu industrie cinematografică înfloritare, dar trafic cu carne vie și mai prolific,…nu m-am ales cu mai nimic. Și am dat ce-i mai bun din mine, poze portret, profil, cu prietene, fără prietene, cu peisaj în spate, you name it.
Să ne fie clar, nimeni nu își face cont pe vreo rețea de socializare exact cu gândul pur la socializarea pe care se tot bate monedă. Cu oarecare variațiuni ce țin de caracterul fiecăruia, orice profil de acest gen este o ocazie buzunar-friendly de self-promotion. Ți-ai luat iPhone 4s și nu știi cum să pui problema mai discret ? Să încep să disec toată pleiada de fotografii tip “instantaneu” în oglindă ? ( Eu aveam noroc mare cu display-ul meu rabatabil de la A600 pe vremurile mele, măcar la capitolul încadrare scoteam puncte cât de cât. Impresia artistică, pe de altă parte, nu a fost niciodată punctul meu forte. ).
Revenind la oile zilelor noastre, cea mai remarcabilă replică ce îmi vine acum în minte este vorba unei prietene: “N-ai Facebook, nu exiști !”. Vorbă care, dacă aș fi cu adevărat slabă de înger m-ar cam jigni. Păi, cum vine asta ? Eu nu exist pe harta vieții sociale din cauza unui impediment așa minor ca o buturugă mică în calea unui car mare ce sunt eu ? Cum adică nu mai știe nimeni de mine din cauză că nu dau anunț pe fb că mai trăiesc au ba ? Atunci blogul la ce servește ?
Desigur, viața în obscuritate are și dezavantajele sale, nu mai ești la curent cu ultimele bârfe, cine cu cine s-a măritat, care fost coleg a ajuns violator, cum se face că din fosta clasă actualmente mai sunt rezidenți în România un număr din ce în ce mai mic și altele. Mă afectează în vreun fel că nu știu lucrurile astea ? Nu chiar. Ori le aflu cu decalaj de 1-2 ani ori deloc, mare diferență nu e. Lucrurile ce te interesează e sănătos să le întrebi direct. Eu sunt pro lipsa de tact! Ave Mona!!
Nu cred că te ajută fb în vreun fel să ții legătura cu cineva decât dacă asta e doar adstratul unor intenții mai puțin ortodoxe și care implică și atenția restului de prieteni comuni. Dacă vrei cu adevărat să îi arăți unui prieten plecat peste mări și țări că nu ai uitat de el trimite-i scrisori lacrimogene parfumate și ștanțate cu buze rujate sângeriu. Efect garantat și măcar omul rămâne cu ceva palpabil. Ce, n-ați văzut în filme cum eroul nostru plângea după câte o duduiță în contextul unei iubiri imposibile, mânjind de cerneală topită în lacrimi paginile scrise cu multă pasiune de obiectul dorinței sale ? Romantism ? Anyone ? Dacă nu, telefonu-i sfânt.
Cât despre jocuri pe FB, prieteni, a apărut Heroes 6, ce dracu pierdem timpul aiurea ?? Go kick some Necromancer’s ass !
În concluzie nu am ceva împotriva Facebook-ului per se, ci doar nu e pentru mine. Abia mă descurc cu o metodă de self-promotion, nu mai am răbdare și de altele.
P.S. Be sure to check the Music Box from time to time, been uploading it constantly.
Si eu care am avut impulsul de a cauta un buton de “like”…
Mie totusi imi place facebook. E chiar dragut uneori, cand iti amintesti de existenta unui om, sa poti sa-l cauti si sa vezi ce mai face (fie abordandu-l, fie studiindu-i pozele). Pe facebook am gasit o gramada de fosti colegi, chiar si din clasele 1-4.
Ce imi mai place la facebook e si faptul ca pot sa le fac publicitate gratuita altora. Dincolo de snobismul meu sau de cel al oricui care vrea sa vada si altii ce gusturi bune are in materie de ceva, treaba asta cu “like”-ul e foarte inteligent gandita si am toata stima pentru cine a gandit-o.
Primul paragraf s-ar putea rezuma așa : îți place să faci pe stalkerița.
Hihi. Like-ul e pentru când ți-e lene să complimentezi pe cineva cred eu. Deși nu sunt familiarizată cu butonul prea mult.
Nu domne, scopul principal al like-ului e unul strict comercial. Initial, pe vremea cand eu inca nu imi faceam veacul pe facebook, like-ul ala de fapt era “become a fan”. Abia mai tarziu, dupa cum spunea onorabilul nostru ex-coleg radu, l-au transformat in “like” pentru ca psihologic, e mult mai usor sa-ti placa o chestie decat sa fii fan.
Ah, si like-ul mai e util si atunci cand primesti 100 de urari de ziua ta si ti-e lene sa raspunzi la toate. Poti sa dai “like” si omul se simte bine, ca ai avut bunul simt de a-i aprecia urarea.
Păi asta e problema, butonul crează deprinderea prin care ne dezobișnuim de politețuri. E mai satisfăcător pentru interlocutorul tău să îi arăți că ai și tu o părere personalizată despre ce îți povestește.
Cred că ăia 100 ar fi vrut de fapt bomboane nu butoane.
Tot ce e posibil. Eu imi amintesc foarte rar cand e ziua cuiva (deh, batranetea), asa ca nu am nicio asteptare.
Păi nu te scoate din încurcătură reminderul de la FB ?
Tu chiar crezi ca intru pe-acolo tot timpul?
Intru si eu cand mai am timp. Is om ocupat.
)
De obicei nu uit ziua efectiva cand e nascut cineva, ci uit in ce zi ma aflu.
Nu.
Nu intru chiar atat de des, plus ca de obicei uit in ce zi ma aflu, nu ziua efectiva in care e nascut x. Chiar si asa… daca e un om neimportant, intru pe facebook. Daca vreau bomboane, dau telefon. 
P.S. Imi place la facebook si faptul ca multe site-uri permit acum autentificare cu profilul de facebook. E o adevarata binecuvantare pentru cui ii e lene sa-si deschida 1000 de conturi in 1000 de locuri.
Stalker!
Tu nu esti stalker, nu existi. -_-
Din calitatea mea de ființă neexistentă, eu nu stălkuiesc pe nimeni. Cel mult bântui.
bantuimi-ai contul de facebook atunci
))
mona ai o problema cu cuvantul “stalker”? sa iti aduc aminte ca eu chiar am avut un stalker?
Ba, am raspuns de 2 ori la postul ala al tau cu reminderul (am crezut ca nu s-o fi trimis primul sau ceva) si vad ca nici acum nu apare
)
Sa inteleg ca n-ai facebook?
Puteai sa incerci urmatoarea faza (pe care am facut-o eu anul trecut): iti pui data nasterii cu 1-2-3 saptamani inainte. Sa vezi cate mesaje de LMA primesti. Apoi dai un mesaj cu “tzeapa, nu e azi ziua mea”, sa-i faci pe toti ciumpalacii sa se simta ca ultimii oameni, dupa care ti-o modifici iar, dar cu vreo 5 zile dupa ziua ta. Evident, de ziua ta nu primesti niciun mesaj pe facebook, apoi dupa vreo 5 zile alt sir de LMA-uri cu textul “LMA, presimt ca astazi este ziua ta reala” (ce-i drept, mai putine decat primele ca deh, lumea se supara pe tine dupa ce i-ai demascat ca-s niste anturisti bagatori de seama). Evident, ziua trecuse de vreo 5 zile si iar nu irosesti momentul de a-i face de ras si pe cei mai insistenti.
Ah, da, si apoi urmeaza sa-ti stergi contul pentru ca altceva mai bun nu ramane de facut.
R.I.P. Tidus van Rijn (cont de Facebook), cazut la datorie prin octombrie 2010.
P.S: Am uitat sa te laud, mai rar gasesti persoane in zilele noastre care sa inteleaga cu adevarat fenomenul FB. Adica de ce e o porcarie.
P.P.S: Pe hi5 nu-ti apareau OBSESIV ce face x, y sau z. Intrai tu pe fiecare. Aici ai wallul unde apar asa:
- linkuri youtube de la melodii imbecile – aka jenica-si aduce aminte de tineretile ei de la tara cu brackstreet boys si andre
- mulge-mi vaca in farmville sau gheorghe a gasit comoara in insula pierduta
- baudelairisme de mahala sau cum a descoperit leana esenta vietii printr-un citat pseudofilozoficocult de pe mondenii.ro
- poze penibile cu giani in vacanta in bulgaria la furat de masini sau cu botul lui deya pe plaja la kudos
Mersi, mersi, nu mă mai satur să fiu lăudată.
Am observat și toate astea, dar începuseră să apară de pe la spre sfârșitul epocii de aur a hi5. Mie îmi plăceau cum își puneau unii sclipici pe pagină.
Anu ăsta, pe neve, câți ți-au dat sms ? ( eu nu….merge retroactiv ? )
Cu tot cu telefoane, cam vreo 30 asa
In schimb au fost vreo 5 cu care vorbeam aproape zi de zi si n-am primit nimic de la ei =)) Si de la ei chiar nu ma asteptam.
Merge, altii nu mi-au zis nici pana acum. Dar sa ma cheme la Armin ca n-aveau cu cine sa se duca au putut =)
Nu, dar si eu am primit remarci de genul “N-ai facebook? O_o Inseamna ca nu existi”. “Si de ce nu exist? Ca nu vreau sa-mi dau date despre mine si nici nu mai vreau sa fiu ridicat in slavi de o adunatura de trogloditi ca wow ce freza noua ti-ai tras sau ce loc superb ai vizitat?”
Si cum asta n-ar fi tot, facebookul este in esenta O MAAAAAAAAAAAAARE pierdere de vreme. Stai ca un debil mintal si spalat pe creier toata ziua sa verifici cine ti-a mai scris si cine ti-a mai dat un like. Si cu ce te alegi din asta? Te face cumva mai destept? Nu. Dupa 2-3 ani constati ca ai devenit mai prost si ca te-ai invartit prin tot felul de cercuri de dubiosi subnutriti intelectual. Daca esti unul dintre ei, e fain, e frumos, e fun. Suntem mai multi, deci, mai puternici. Eu, insa, nu ma simt. Prefer sa-mi aleg individualitati. De asta am mess sau telefon.
P.S: Repet, pe hi5 nu aveai wallul asta ca pe facebook si nu apareau TOAAAATE mizeriile. Am uitat sa adaug ca spre batranetea contului meu cred ca ajunsesem sa dau hide la jumatate dintre friendsii mei ca nu-i mai suportam. Psihic. Numai imbecilitati vedeam. Pentru fiecare imbecilitate, pierdeam 1-2-3 secunde din viata. Merita? Eu zic ca nu.
P.P.S: Unde mai pui ca ai buton de autentificare FB pe blogul asta =) Amuzant :d
Problema e că și cu blogul câteodată e cam aceeași mâncare de pește. Norocum meu e că pe majoritatea vă cunosc și cum bârfim aici bârfim și face to face.
Eu a trebuit să întreb prima dată când am venit în contact cu el la ce folosește wall-ul ăsta. Și mi s-a explicat că e un soi de testimonial. După mine, testimonial este un cuvânt mult mai frumos decât perete.
Normal că am legături spre FB, reclamă vere. Reclama e sfântă.
Nu e, aici tu esti Ceausescu si tai si spanzuri…si chiar nu vezi poze/linkuri youtube la bambi/vaci care trebuie mulse. Adica elimini din start categoriile astea, cel mult vezi comentarii tampite, dar multi nu se streseaza sa scrie un comment decat daca sunt vazuti de alti 198259125198 de oameni. La blogurile noastre nu cred ca-i cazul…
Da, dar tot nu ai un contact cât de cât cu privitorul. Uneori mi-e greu să iau în serios un comentariu, fie el pozitiv sau negativ. Mai ales dacă nu cunosc caracterul persoanei din spatele pseudonimului.
Depinde de ceea ce spune. Iti dai seama cu usurinta daca este sau nu este de luat in serios.
despre mine cand o sa scrii un post? dar despre prietenul nostru secret mr juve? ah, cred ca ar trebui sa-ti multumesc ca ti-ai facut blog k am si eu cu ce sa-mi omor timpul in timpul orei de turism si dezvoltare durabila (in franceza) in loc sa-mi vina in mod constant sa ma sinucid
Raluca, sună la 9595.
Vrei să spui când o să mai scriu un post despre tine că sunt destule zic eu. Mai negociem. În LV-uri.
Slava domnului !!! In sfarsit cateva persoane care nu sunt fanii/sclavii facebook – ului. Acum cateva saptamani o colega mi-a spus ca m-a cautat pe fb si nu m-a gasit si cand i-am spus ca nu avea cum pt ca nu am cont ….sfarsitul lumii, nu alta. Toti din jur s-au intors spre mine si ma priveau de parca eram …sau mai bine zis nu eram (exact ca replica ta – daca nu ai fb, nu existi). Degeaba am incercat sa le explic de ce mi se pare fb inutil, nu cred ca am reusit.
P.S. care fost coleg a ajuns violator? (si eu sunt la fel de in urma ca si tine, si ma “afecteaza” asta la fel de mult)
P.P.S. desi cu intarziere, sa stii ca citesc ce postezi.
Bravo Ioana, suntem oameni raţionali, nu ne încurcăm în site’uri de socializare.
Merci, ştiu că eşti cititoare fidelă. Sunt mândră de cititorii mei. Sunt cei mai simpatici!
P.S. Îţi zic pe mess.
Bai, sincera sa fiu, eu nu ma gandisem la cazul real cand am citit faza cu “care coleg a ajuns violator”.
) Nu stiu ce s-a mai intamplat cu colegul respectiv, dar eu am fost sceptica atunci cand am auzit, si acum mai am inca niste dubii.
P.S. Nu de pe facebook am aflat. b)
Daca mai stii ceva de el, zi-mi pe mess pliz
Nu mai știu nimic.
Ce subiecte de tabloid abordăm. HiHi