Biebermania și moda Teen Idols

Unul din cele mai proeminente trenduri lansate de cultura americană a fost acela al Teen Idols-urilor. Desigur, moda își are rădăcinile undeva și mai demult, atunci când Beatles, Michael Jackson sau Elvis defineau conceptul de Idol cu milioane de fani dispuși să facă aproape orice pentru obiectul obsesiei lor. Diferența dintre aceste nume și generațiile mai proaspete de tipul Backstreet Boys, Britney Spears, sau, și mai actualii Miley Cyrus și Justin Bieber este aceea că cei din a doua categorie sunt Idoli pre-fabricați.

Poate că muzica și mijloacele de comunicare s-au schimbat între timp, poate că societatea are alte priorități azi însă un singur lucru a rămas constant :  forța colosală a obsesiei fanului înrăit. Fanul “adevărat” e capabil de acte extreme pentru a capta chiar și o frântură din atenția idolului, dar și de o malițiozitate extremă atunci când vine vorba de a avea un dialog cu the Archenemy of any fan, the anti-fan, also known as haters. 

Fani Beatles

Fana dedicată va arunca cu sutienul pe scenă. Fanul tipic va cumpăra nu numai toate albumele idolului său, dar și o gamă variată de obiecte cu brandul acestuia. Nu vorbesc aici doar de postere, tricouri, lucruri de bun simț, dealtfel, ci de sume de ordinul a zeci de mii de dolari aruncați pe mecla lui Bieber pe șosete mixere și bormașini. Cum să nu fii isteț și să gândești în viitor și să formezi o mică armată de idoli pe care să îi exploatezi în scopul nobil al stoarcerii de bani de la fani ?

Aici intervin Intelligent Designers de la Disney Chanel și alții de genul lor ce sunt capabili să ochească din zeci și sute de mii de copii minunați, dar suferinzi de mediocritate, pe aceia cu sclipirea posibilelor milioane de dolari în ochi. Privind un pic în trecut și comparând cu prezentul lucrurile tind să ia o întorsătură foarte ciudată. Mai precis în viața scurtă a fiecărui idol prefabricat există un moment de cotitură de la care lucrurile nu pot să o ia decât ori în sus ori spre iadul scandalurilor, al paparazzitor, al curelor de dezintoxicare și al vizitelor ocazionale la una din închisorile de lux din Hollywood. Exemplul cel mai elocvent e Lindsay Lohan. Pistruii adorabili și părul roșcat au spus adio fetei imediat după pubertate și sfârșitul filmărilor la Mean Girls și au lăsat loc liber unei promiscuități montate în jurul unor plete bălai și a unei priviri tulburi. Desigur, unele voci vor spune că principalul catalizator al declinului actriței ar fi fost Paris Hilton, dar eu cred că persoanele respective nu văd tabloul întreg al poveștii. Nici Shirley Temple n-a mai fost aceeași odată ce hormonii au întrat în acțiune declanșând o violentă pubertate.

O altă problemă pe care o declanșează această iubire de cele mai multe ori neîmpărtășită, dar aparent necondiționată a fanilor este aceea că așteptările lor nu se pupă cu realitatea. Idolul lor mai face greșeli omenești, greșeli pe care le facem cu toții, mai mănâncă, mai se duce la budă, mai fumează, etc., dar nu își poate permite luxul de a trece ușor peste tirada de umilințe publice.

Dacă la orice tânăr normal perioada critică nu depășește mai mult de 3-4 ani, timp în care certurile cu părinții și concluziile de genul “Nimeni nu mă înțelege, urăsc pe toată lumea, black is my new thing” sunt la ordinea zilei, la Teen Idols lucrurile stau puțintel altfel. Teen Idols are meant to last forever like this. Nu îți poți permite să îți crească sânii și trebuie să ascunzi că ai nevoie să te bărbierești în fiecare zi atunci când tu joci într-un serial cu targetul de audiență fiind niște puști cu 4-5 ani mai mici ca tine.

Așa că toată lumea pare să aibă șocul vieții lor atunci când află că personajul la care se închină în fiecare zi dă semne de sexualitate din ce în ce mai greu de ținut în frâu. Și e normal atunci când ani de zile îți este interzis să te comporți ca orice alt tânăr de vârsta ta și ești în permanență hăituit de paparazzi ce abia așteaptă să te prindă măcar scobindu-te în nas. Faptul că Britney și-a ras părul din cap a făcut o grămadă de femei frustrate din întreaga lume șă se ofenseze inițial ca mai apoi să își râdă în sine și să arate cu degetul nebuna. Din punctul meu de vedere actul ei nu a fost decât o expresie a frustrărilor interioare adunate cu consecvență timp de mai mulți ani în care a trebuit să nu pășească nici măcar cu un milimetru în afara ariei de siguranță al unui șablon prestabilit. E imposibil să rămâi și blondă, și drăguță, și sexi, și model pentru fanii tăi și virgină la nesfârșit. Iar faptul că o planetă întreagă ajunge să îți știe orice mișcare e un factor favorizant pentru orice soi de afectare psihică.

Pe de o parte tind să înțeleg plăcerea sadică a fanilor de vârste mai fragede de a vedea cum vedetele lor preferate dau greș. E aceeași pe care o vedem în orice film american cu adolescenți de liceu împărțiți fără drept de apel în două tabere, populari și nerds. Fiecare jumătate face o sărbătoare din tragediile celorlalți. Pe de altă parte mi se pare scabroasă perversitatea cu tentă de pedofilie de care da dovadă cealaltă categorie de fani. Care cealaltă ? Păi nu doar puștii umflă viazualizările clipurilor de genul celui de mai sus ci și milioane de neni și tanti pe la 40-50 de ani care abia așteaptă momentul de cotitură din viața acestor tineri când își vor da seama că sexul și scandalul vând mai bine decât păpușile Barbie.

Și ca să vă explic iar că Asia face mereu lucrurile mai eficient, AKB48 (average age 16.567432) n-au negat nici o secundă impactul pe care îl au asupra nenilor amatori de labe triste și nu s-au sfiit să facă fan service de asemenea calitate :

Două dintre fetișurile cele mai populare, lenjeria sexi și uniformele școlare se iau în brațe într-un avânt muncitoresc plin de entuziasm în 5 minute și jumătate de material educativ ce reușește să aibă 56 de milioane de vizualizări față de modestele 28 ale lui Miley. Fatăh, mai dai jos din textilă că nu merge treaba așa…