# 19 Gaz pe Foc – Adio

Concept : Take 300 cl of Backstreet Boys and mix them with a spoonful of n sync in a small bowl. Then add up some Bon Jovi extract and stir slowly until it starts boiling.  And there you have it, Gaz pe Foc.

Clip :  Aia de aleargă de bezmetică pe câmp e Maria Dinulescu. Ei se fac că mergeau la concerte cu autocarul personal. Bullshit, mergeau cu trenul ca tot omu, de unde bani de autocar…

Melodie : Pentru o trupă cu mai multe conformaţii ca un cub rubik, Gaz pe Foc reuşeşte să uimească, undeva pe la începutul anilor 2000, şi pe cei mai sceptici dintre scepticii ce arătau cu degetul trupele de duzină cu o baladă simplă, numa bună pentru un foc de tabără despre o iubire neîmpărtăşită şi de la care băieţii îşi iau deosebit de politicos Adio. Armonizările sunt făcute frumos, layeringul de la final şi efectul de ecou cad tare bine, iar băieţii nu cântă pe cât de rău bănuiam eu. Nu o să spun că e cea mai bună melodie pop de pe la noi, însă e un produs de nivel internaţional lansat pe piaţă la un moment al industriei muzicale româneşti marcat de modestie, dar care are multe intenţii bune. De ce spun asta ? Pentru că oricât de mult succes ar avea un boyband de băieţi, ei au neapărată nevoie ca de apă să echilibreze orice album sau alt release şi cu căte o baladă. This is fan service la mare artă. Gagicile adoră să plângă după idolii lor mai ales pe melodii de jale. Unde mai pui că mai mare jale ca aceea cauzată de o despărţire de iubit nu s-a mai pomenit pe lumea asta. ( Dacă mă chinui puţin îmi şi aduc aminte că piesa e creaţia – hai să zicem creaţia cu juma de gură că de originalitate nu prea e vorba – tipului blond, Paul parcă, deci băieţii mai aveau şi alt aport, bravo lor ).

Coreografie : Nu e cazul pe melodia asta, dar sunt sigură că făceau în concerte schema cu pumnul strâns în aer apoi dus la inimă în timp ce usor, din ochiul drept, li se prelingea o lacrimă discret pe obraz.