Concept : Nu mai e timp și de chimie…
Clip : Parcă pentru a dovedi și mai mult că ceea ce gura spurcată a lumii spune e adevărul, Angela Gheorghiu rămâne glaciară în fața atât a eternului cuceritor Dan Bittman cât și în fața noastră. Ce spune gura lumii ? Aparent, în unele cercuri selecte de pe niște scene celebre din Milano și New York divei i se spune Draculina. Greu de zis dacă există vreo urmă de alint în denumire, străinii țtiindu-se că nu glumesc niciodată când vine vorba de Dracula.
Aproape în întregime cadrele îi prind în plan frontal ceea ce taie oarecum din sponataneitatea gesturilor lor și din credibilitatea pasiunii ce ar trebui să ardă între personajele pe care le joacă. Momentul în care are loc un contact fizic între cei doi este complet 
ruinat de nenaturalețe și oarecum o grabă în mișcări. Însă nimic nu șochează mai mult decât expresia de pe fața Angelei la momentul din scenariu în care se presupune că dă cu ochii pentru prima dată de Dan Bittman. Eu nu văd decât urmele vizibile ale unui lifting făcut cu ură.
Câteva lucruri care mă mai deranjează : cadrele strânse pe bărbiile lor sunt o nereușită completă, nu vreau să-l văd pe Bittman atât de aproape iar pe Angela nu o salvează deloc softness-ul de la rușinea decoperirii gușei. Restul de Holograf e destul de interesant că sunt folosiți ca figuranți în clip însă uneori îmi dau impresia că se abțin cu greu să nu izbucnească în râs. Posibil totuși să fie efectul nedorit al filmării în reverse, care, apropos, e o idee foarte potrivită pentru melodie.
Aș mai avea ceva de zis despre stylingul celor doi. Dacă intenția stilistei e de a face o reinterpretare a legendei deja a doamnei și vagabondului, a fost destul de aproape pentru că Bittman ar fi meritat un toxedo întreg nu acea combinație nefericită între classy și casual. Angela ar trebui să reconsidere părul lăsat pe spate în favoarea pony tail-urilor. 
E foarte posibil ca regizorul clipului să fi renunțat la ideea de a reproduce dramatismul din versuri în imagini și să creeze un clip mult mai relaxat în care accentul să fie pus nu pe despărțire ci tocmai pe o altfel de regăsire. Sfârșitul readuce în prim-plan ceasul de la început care de data aceasta merge înainte, probabil spre un alt fel de viitor. Împreună sau nu, oricum smiley-ul de după Nu mai e timp sugerează mult mai multe decât jocul actoricesc cumultat al celor doi.
Melodie : Îmi plac crossoverurile dinspre operă spre pop pentru că majoritatea se concretizează cu niște power ballads care incorporează elementele cele mai atrăgătoate din ambele stiluri: voci puternice și refrenuri memorabile care aproape întotdeauna sunt ingredientele unui evergreen.
Exact pe această rețetă au lucrat și cei de la MediaPro Music, gândind că numele de Gheorghiu este sinonim cu succes iar Holograf sunt și vor rămâne trupa de power ballads de serviciu în România. Îmi place și felul în care au gândit întreaga campanie de promovare a melodiei, Pro Music depunând ceva efort în teaser-uri în ultimul timp.
Revin la melodie unde vocea lui Bittman pierde din forță în fața celei a Angelei. Undeva e normal să fie lăsată ea în prim plan, însă Bittman e capabil de mult mai multă hotărâre în accente și gravul de care nu se mai satură aici contrabalansează frumos acutele Angelei, dar parcă aș mai vrea ceva din vocea care cânta Oriunde Te Vei Afla.
Angela are o afectare în voce, probabil defect profesional ( sic ! ), dar care se potrivește perfect rolului ei. Ar fi interesant de văzut, așa 
ca exercițiu de imaginație, o relație reală dintre cei doi, ambii cu multe cuceriri la activ și destul de multe legende țesute pe seama lor. Ce, numai Ștefan Bănică să aibă parte de acțiune ? Apropos de Numele Tău, ar fi fost de zeci de ori mai interesantă decât Nu Mai E Timp dacă reușea cineva să scoată fantoma lui Elvis din Bănică. Fat chance, se știe.
Nu Mai E Timp își va întâlni menirea și va deveni încă un hit marca Holograf și încă un pas hotărât al Angelei spre crossoveruri.
