Concept : Nu mai e timp și de chimie…

Clip : Parcă pentru a dovedi și mai mult că ceea ce gura spurcată a lumii spune e adevărul, Angela Gheorghiu rămâne glaciară în fața atât a eternului cuceritor Dan Bittman cât și în fața noastră. Ce spune gura lumii ?  Aparent, în unele cercuri selecte de pe niște scene celebre din Milano și New York divei i se spune Draculina. Greu de zis dacă există vreo urmă de alint în denumire, străinii țtiindu-se că nu glumesc niciodată când vine vorba de Dracula.

Aproape în întregime cadrele îi prind în plan frontal ceea ce taie oarecum din sponataneitatea gesturilor lor și din credibilitatea pasiunii ce ar trebui să ardă între personajele pe care le joacă. Momentul în care are loc un contact fizic între cei doi este complet ruinat de nenaturalețe și oarecum o grabă în mișcări. Însă nimic nu șochează mai mult decât expresia de pe fața Angelei la momentul din scenariu în care se presupune că dă cu ochii pentru prima dată de Dan Bittman. Eu nu văd decât urmele vizibile ale unui lifting făcut cu ură.

Câteva lucruri care mă mai deranjează : cadrele strânse pe bărbiile lor sunt o nereușită completă, nu vreau să-l văd pe Bittman atât de aproape iar pe Angela nu o salvează deloc softness-ul de la rușinea decoperirii gușei. Restul de Holograf e destul de interesant că sunt folosiți ca figuranți în clip însă uneori îmi dau impresia că se abțin cu greu să nu izbucnească în râs. Posibil totuși să fie efectul nedorit al filmării în reverse, care, apropos, e o idee foarte potrivită pentru melodie.

Aș mai avea ceva de zis despre stylingul celor doi. Dacă intenția stilistei e de a face o reinterpretare a legendei deja a doamnei și vagabondului, a fost destul de aproape pentru că Bittman ar fi meritat un toxedo întreg nu acea combinație nefericită între classy și casual. Angela ar trebui să reconsidere părul lăsat pe spate în favoarea pony tail-urilor. 

E foarte posibil ca regizorul clipului să fi renunțat la ideea de a reproduce dramatismul din versuri în imagini și să creeze un clip mult mai relaxat în care accentul să fie pus nu pe despărțire ci tocmai pe o altfel de regăsire. Sfârșitul readuce în prim-plan ceasul de la început care de data aceasta merge înainte, probabil spre un alt fel de viitor. Împreună sau nu, oricum smiley-ul de după Nu mai e timp sugerează mult mai multe decât jocul actoricesc cumultat al celor doi.

Melodie  : Îmi plac crossoverurile dinspre operă spre pop pentru că majoritatea se concretizează cu niște power ballads care incorporează elementele cele mai atrăgătoate din ambele stiluri: voci puternice și refrenuri memorabile care aproape întotdeauna sunt ingredientele unui evergreen.

Exact pe această rețetă au lucrat și cei de la MediaPro Music, gândind că numele de Gheorghiu este sinonim cu succes iar Holograf sunt și vor rămâne trupa de power ballads de serviciu în România. Îmi place și felul în care au gândit întreaga campanie de promovare a melodiei, Pro Music depunând ceva efort în teaser-uri în ultimul timp.

Revin la melodie unde vocea lui Bittman pierde din forță în fața celei a Angelei. Undeva e normal să fie lăsată ea în prim plan, însă Bittman e capabil de mult mai multă hotărâre în accente și gravul de care nu se mai satură aici contrabalansează frumos acutele Angelei, dar parcă aș mai vrea ceva din vocea care cânta Oriunde Te Vei Afla.

Angela are o afectare în voce, probabil defect profesional ( sic ! ), dar care se potrivește perfect rolului ei. Ar fi interesant de văzut, așa ca exercițiu de imaginație, o relație reală dintre cei doi, ambii cu multe cuceriri la activ și destul de multe legende țesute pe seama lor. Ce, numai Ștefan Bănică să aibă parte de acțiune ? Apropos de Numele Tău, ar fi fost de zeci de ori mai interesantă decât Nu Mai E Timp dacă reușea cineva să scoată fantoma lui Elvis din Bănică. Fat chance, se știe.

Nu Mai E Timp își va întâlni menirea și va deveni încă un hit marca Holograf și încă un pas hotărât al Angelei spre crossoveruri.

Selena Gomes & The Scene e ce poate fi mai aproape de europop în America la momentul acesta. The Scene vin cu bagajul plin de beat-uri ce au împânzit Europa în ultimii 2-3 ani iar Selena vine cu mult mai puțină voce decât fame by association ( gagica lui Justin Bieber, acu știți despre ce e vorba aici ).

De ce face Selena cover în concertul ei după Saxobeat ?? Din același motiv pentru care oricare alt artist la început de carieră face coveruri. Își prezintă pe tavă influențele pentru a fi mai ușor identificată muzical din punct de vedere al genului.

Revenind, de ce Saxobeat ? Înseamnă că a pătruns atât de puternic și în America ? Din păcate, nu. Concertul de în Panama și, din câte îmi pot da eu seama, cei din public se extaziază mai mult la apariția dansatoarelor decât la auzul saxofonului semn că habar n-au de melodie.

Una peste alta Saxobeat rămâne un party anthem made in Romania ce are peste 100 de milioane de vizualizări pe internet, dar cam atâta. Șansele sunt destul de mari ca el să rămână un one-hit wonder dacă Alexandra Stan nu plănuiește să revină în forță undeva în primăvară spre vară cu ceva de același calibru, dar care să nu pară o copie reorchestrată a Saxobeat-ului.

Ah, și cine i-a permis Selenei Gomez să țină în mână un microfon deschis în mână ori e vreo fană Justin Bieber ori a apăsat din greșeală pe buton.

Cam de o lună mă tot uit pe site-uri ce găzduiesc anunțuri cu pisici pentru adopție. Azi mi-a sărit în ochi, într-o mare de pisici europene ( politically correct therm for comunitare ) un pui bengalez ( aici trebuie să fie anunțul, s-ar putea să dispară pentru că între timp am trimis o notificare ).

Și cum sunt oarecum sceptică din fire la vederea genului ăsta de oferte ireale am dat un mail de probă ( deobicei prefer să nu sun din prima ). Și am primit un mail deosebit de interesant.

 I work as a missionary for  baptist a traveling pastor so i have little time to take care of her here. I am presently in Ukraine with the kitten here with me.If you can not come Over to View and Pick Up The kitten in Persons,But if not,Then i can arrange for the baby to be delivered over to your home, I shall use a Pets Carrier Service . Once we get your reply we will explain more to you on How the Delivery will work Out Okay.
 Stay well and remain Bless

Mă rog, era mai lung, dar pentru economia blogului am scos doar esențialul. Ideea e că umblă o nouă schemă de afacere cu iz de ilegalitate pe net, aceea cu animale de companie fictive. Practic tipul ( probabil străin, dar nu neapărat ), a luat pozele pisici de pe internet ( mai precis exact de aici ) și a postat anunțul fals. Apoi a inventat povestea cu misionarismul pentru a avea pretext să ofere oportunitatea acelui transport special. Pe acest site ( cat swindlers este denumirea lor oficială ) sunt mai multe informații despre cum operează și cum undeva mai târziu cer copii după acte personale și într-un final cei păcăliți dau bani pentru o pisică ( până la 300 de euro ) ce nici măcar nu există.

Deci, da, are cineva o pisicuță în plus ??

Concept : Who’s that on the telephone ? Is that your sexy ass ?? Cause I think not !!

Enticing ? Nope.

Glamour ?! Not really.

Flattering ??? Definitely not.

Some jerk-off worthy material ? Maybe…

Clip : Spuneam în cronica mea pentru Electrified a Andreei Bănică ceva despre cât de neinspirat este să exploatezi fără milă senzualitatea unor biete dansatoare într-un clip de imagine. Și mai spuneam și, cu referire la Telephone, că dezastrul de acolo nu se compară cu majora calamitate de aici. De unde naiba să încep ….

Imaginea din stânga ilustrează exact ceea ce vreau să subliniez : e complet greșit să apari în același cadru, tu venind aproape săltată cu forța de pe masa de operație de cezariană, cu încă două femei care arată evident mult mai bine decât tine. E un clip de imagine, ce dracu, se presupune că trebuie să te facă să arăți mai bine nu opusul !!!!! Cum să contracarezi concursul de tricouri ude ce o ia razna în planul doi când în planul întâi tu porți ceva ce dă înspăimântător de mult a scutec. Body-urile sunt menite doar pentru 3 categorii de femei : manechine, bootylicius babes și gimnaste ( ultima categorie e oarecum din oficiu ).

În altă ordine de idei Andra nu excelează nici la, cum să spun eu, capitolul mișcare scenică. Două-trei fluturări de brațe și mulți ochi dați peste cap nu se poate numi dans. Iară

și, un domeniu în care toate tipele prezente în acest clip, în afară de ea, excelează.

Prezenta erotismului în clip nu mă deranjează absolut deloc. Unele din focusurile pe bombeuri puteau lipsi, dar tipele se mișcă bine și, în fond, ce pretenție de artă să ai de la un clip pentru o melodie de club ?? Ah, da, pentru un și mai mare dezgust puteți urmări teaserul clipului, deosebit de comic prin contrastul dintre dramatismul intro-ului și zbânțuiala timidă a Andrei.

Trec peste cadrele colorate pentru că nu mă inspiră deloc și ajung la o altă mare problemă a clipului : ceva îmi obstruează focusul pe Andra. Ah, pardon, e vorba de tona de maclavais gras de pe fața ei. Același maclavais care însă facem inuni pe fesele și decolteele dansatoarelor. Câtă diferență ! În altă ordine de idei Andra ar trebui să evite pe cât posibil cadrele luate de jos pentru că gușa aia stătea bine ascunsă până când o perfidă cameră a descoperit-o lumii.

Multe nu ar mai fi de spus în afară de faptul că mi-ar fi plăcut să văd în clip ceva asemănător cu poza de cover pentru single. Îmi place stylingul, zâmbetul larg is a killer, și s-ar fi putut închega ceva mai fresh în compoziție iar ea, cel putin, ar fi scăpat mai bine din toată afacerea. Poate și ceva joc actoricesc, în fond, versurile spun o poveste așa de tristă…

Melodie : Și cu asta fac trecerea și la melodie care, desigur, nici ea nu-i face vreun favor deosebit însă incorporează ceva mai multă muncă și atenție din partea celor

care au făcut aranjamentul piesei decât ce se mai aude de pe la noi. Beatul e la fel de puternic și conduce melodia tot ca și în Something New iar inserarea unor efecte dă bine ( sunt subtile, dar se aude o întrerupere de conversație telefonică pe ici și colo, iar la final apare tonul de ocupat ). Per total melodia are un hook bun care o salvează de la a fi mult prea plictisitoare prin modestul număr de versuri și lipsa de diversitate în materie de linie melodică.

O ultimă observație mai am. Ceva din Now he is sorry but he is sorry don’t matter /Now he is sorry but it’s really so late sună greșit. Men are never sorry !!

Cu ceva retușuri chirurgicale pe ici pe colo, cu excesiv de multă savoare de club în sound și cu o puternică propulsare înapoi în showbiz cu dedicaţie din partea Dansez pentru Tine, Andreea Bălan se redefinește ca blondă, sexi și provocatoare. Hait, dar până acuma despre ce era vorba în compunere ?

Din partea unei persoane care a fost în trecut abonată la FHM venind, personal găsesc revista ca fiind una dintre cele mai oneste publicații cu target țintit pe bărbați. Shootingurile sunt de cele mai multe ori cu gust iar, din câte îmi aduc aminte destul de vag, nici articolele nu sunau rău. Nu sunt fană reviste glossy sau fashion, iar undeva prin casă mai sunt și niște numere din Playboy la fel ca în orice altă reședință de oameni normali. Revistele glossy mă lasă rece prin conținutul fad al articolelor iar cele fashion sunt interesante doar prin prisma creativității din unele shootinguri. Se poate să mai investesc din când în când intr-un Vogue Paris, dar arareori și animată doar de vreo copertă dichisită. În rest casa mi-e capitonată cu Dilema Veche. Tshh..De unde…

Revenind la blonde ambiţionata noastră, pictorialul ei mă cam lasă rece. Lucrul manual intens din Photoshop de pe față o face să nu mai semene a ea iar unele din expresiile ei faciale nu au nici o legătură cu scopul precis al întregii acțiuni. Undeva catifeaua neagră de pe pantofi nu se potrivește cu albastrul royal al lenjeriei ( aici nu mă luați foarte în serios, e de notorietate faptul că eu am o problemă viscerală cu catifeaua ),  iar buclele ei voite diafane sunt cam răsfirate neglijent și sunt datate circa  miez de ani 80.

Apropo de Photoshop, genunchiul drept e MIA. Anatomic știu că trebuie să existe, dar ia-l de unde nu e ! Plus felul în care aproape se cocoșează punându-și mâinile în șold mi se pare că arată mai mult dizgrațios ( ca să nu zic că e strâmbă de-a dreptul ) decât ce se dorește a fi, lascivitate cu dominatrix flavour.

 Mereu cu Andreea Bălan am impresia că se străduiește prea mult. Dorința ei, devenită aproape obsesie, de a arăta lumii că e un izvor nesecat de senzualitate de cele mai multe ori dă în ridicol și lucreară împotriva ei în loc să-i facă un favor. Și, deși pozele acestea sunt mult mai prezentabile decât majoritatea aparițiilor sale în media ( încluzând clipurile ), tot nu o avantajează într-o prea mare măsură. Retușat cum e, nici nu mai contează, însă are un corp superb pe care din păcate nu știe exact cum să-l pună în valoare.

Gura aia căscată a extaz şi mâna dusă la piept a jale de la prea multă înfierbântare strică frumuseţe de efect produs de bombeul bine scos în evidenţă de poziţie. Mă săgeată cotul numai când mă uit cât de chinuit stă ( nu râdeţi, durerea de cot e treabă serioasă şi nu vă doresc să o experimentaţi ).

Ultimul instantaneu pe care îl prezint e şi cel care mă dezamăgeşte cel mai mult nu din cauza Andreei sau a poziţiei ei, din contră, mi se pare cea mai atractivă din tot lotul, ci, principatul vinovat pentru senzaţia neplăcută, este settingul de data asta. Cadrul e complet neinspirat, poate din cauza frigului fotograful nu a ales să lucreze în exterior, înţeleg asta, dar atunci de ce nu a scos planta, casele şi marginea termopanului cu tot cu picăturile de apă condensate în PS, nu înţeleg.  Aşa, Andreea pare că pipăie norii în timp ce calcă în picioare nişte răsaduri modeste de vile. Cu nişte săgeţi verzulii îndreptându-se ameninţător spre ea. Şi pantofii ăia, să fie clar, sunt nişte chestiuni hidoase ce trebuie eradicate !!

Singurul cadru cu adevărat reuşit mi se pare tot primul din susul paginii, acela în care este culcată pe spate şi testează elasticitatea pantiesurilor. Rămâne o poziţie clasică ce nu dă greş aproape niciodată mai ales când dantela neagră se asortează aşa de bine cu un păr bogat şi blond . O singură remarcă am de făcut, să fi înşurubat mai bine de sânul drept în sutien că stă cam dereglat.

# 1 Body&Soul – SUPERFEMEI

Concept : Probleme, Dorele, cu conducta de fete ?!? sau, fantezia oricărui bărbat – Superfemeia !

Clip : Doi ț, moșule, poate nu ești din zonă, dar clipul ăsta este mai actual ca niciodată.  Prezenta erotismului în clipuri a devenit sinonimă cu industria muzicală românească și e de întețes de ce în condițiile date ochii văd, inima cere. Body&Soul poate nu aveau cea mai notabilă cantitate de talent în medie pe cap de băiat din trupă însă unde le lipsea, compensau cu porții sănătoase de carismă.

La fel ca și versurile, clipul e de-o sinceritate compleșitoare. Cei patru componenți ai trupei își iau în serios rolurile de corporatiști respectiv dude. E de așteptat ca primii să reacționeze ofensați de-a dreptul de absurdul întrebării iar cel din urmă să se eschiveze inocent scoțând la înaintare scuza cum că nu-i din oras. Dintre toți tot el e singurul care își încheie apoteotic argumentația, aducându-și parcă aminte că interviul în cauză va fi totuși pe sticlă, cu ceva mai multă hotărâre în glas, spunând că aceea a fost, exclusiv, “părerea ” sa. Câți oameni nu știți să vorbească ore întregi despre nimic și să trântească la final, ca pe o bomboană pe colivă, acea expresie ? Preferatul meu însă e ultimul tip care, oarecum cu privirea în zare și un zâmbet complice în colțul gurii, lasă mai multe de înțeles în spatele afirmației defensive. Să fim serioși acum, “chestiunea asta” e pe ordinea de zi în orice parlament din lume, orice moschee, orice azil de bătrâni, oriunde, darmite în stradă !!!

Mai departe clipul ne arată aceleași patru personaje în ceea ce pare o stație de autobuz. Corporatiștii în picioare cu acel aer de imfatuare și de veșnică așteptare nervoasă și cu dude-ul chilluind pașnic pe bancă. Toți până la unul nu rămân nepăsători la apariția Superfemeilor. Fețe-fețe, nod în gât,  transpirații și tot arsenalul din dotare. Singura scăpare rămân doar fanteziile ce ne readuc deja pe un teritoriu mult mai familiar, suntem în zona clipurilor de vară, bikini, nisip și mare, Nirvana bărbaților din lumea întreagă.

De notat de asemenea prezența celui mai enervant cântăreț de chitară clasică, rapid ușuit din scenă în momentul în care devine excesiv de insistent în dorința sa de a completa soundtrack-ul fanteziilor clocite de băieți.

Melodie : Desigur, există o asemănare cam evidentă între Superfemei și Corazon Espinado, dar nu e o tragedie, s-au mai văzut cazuri, mai știm și pe altă lume cu mâinile adânc înfipte în buzunare străine, e o practică curentă și, de la un punct încolo, ce mai contează atât de mult când, privite în ansamblu, melodiile nu-s tocmai identice ? Și clipul de la Espinado nu are Superfemei, așa că eu zic să trecem cu vederea acest aspect și să ne concentrăm exclusiv pe părțile bune.

Obsesia ultimilor timpuri pentru succesul în afară a adus cu ea și îndăratnica încăpățânare de a crea versuri numai în engleză. Și cum cunoștințele unora de engleză nu depășesc limitele present simple-ului și ale vocabularului unui copil de 3 ani ce se joacă în nisip la mare, toate melodiile vorbesc despre sun, high, love și hot. Așa că mi-e dor de originalitatea și măcar de intenția de a investi ceva efort în crearea unor versuri care să aibă și sens nu doar să sune bine. Deci tot respectul pentru autorul celor mai simpatice versuri din muzica românească. Pe bune acum, cine naiba s-a mai gândit să expună așa sincer și concret drama bărbaților obligați să coexiste în același ecosistem înfierbântat de soarele de august cu niște ființe obsedant de ireale şi șocant de sumar îmbrăcante. Men, I feel your pain! There there.

Coregrafie : Eu,….ăăăă, nu știu să mă unduiesc ca fetele alea, așa că, ăăăă…o să mă abțin. Aham.

And there you have it, top 25 melodii româneşti care au marcat muzica românească în viziunea Meritoriului !!

# 2 L.A. – Ochii Tăi

Concept : Manea 1.0, flebețea mea de fată !

Clip :  Singurul motiv pentru care L.A. și ai lor Ochi ocupă tocmai locul 2 din acest onorabil top este acela că fără o manea plasată strategic orice petrecere serioasă se lasă cu un gust amar. Și cum snobii se vor jura pe toată garderoba roșie din dotare cum că nu au habar de nici o manea pe lumea asta, tot ei sunt întotdeauna gata pregătiți să recunoască existența trupei LA, Liviu Vârciu și alții. Pe bune. L vine de la Liviu și A de la alții.

Plotul nu-i unul complex, nici nu aveam cine știe ce așteptări, în mare băieții sunt surprinși în timp ce studiază mai multe hărți în paralel pe capota unui Porche…ăă chhehm, chhehmm, Fiat Barchetta, mi se șoptește în cască,  ce nu-i al lor. De ce mai multe hărți și de ce se străduiesc atât de mult să găsească destinația care undeva mai târziu rezultă a fi un amărât de club în care au ei de cântat, nu mi-e clar. Ce e mai mult decât evident e că aceeași casetă pe care o pun în mașină o vor folosi și în concert. Asta în cazul în care în clip își joacă rolurile din viața reală și ei sunt o trupă ce are un gig în cârciuma cu pricina. Unde e managerul, unde e sunetistul ? Băiatul cu prosopul umed și cafefulță ? L.A. nu au nevoie de așa ceva. Sau poate A-urile din L.A. încorporau și acele funcții. Vă zic, nu mi-e clară distribuția de roluri din trupă că aia de talent, din fericire e mai mult decât evidentă : băiatul rârâit e flebețea mea de băiat.

Melodie : Și odată cu introducerea băiatului rârâit cred că se cuvine să spun și vreo două vorbe despre melodie. Un început așa romantic cu linie de pian, cu flaut ( ?? ) a la Enigma servește ca preambul inocent pentru ceea ce va deveni una dintre cele mai iconice pre-manele din istoria muzicală românească. Not yet a full manea, nor real dance song either, Ochii Tăi împletește rapul, dance-ul și maneaua într-o minunăție de mixtură multiculturală de o politically correctness rar întâlnită.

Coregrafie : Freza 5:5 a lui Liviu nu mișcă în front. În schimb băieții reușesc un sincron aproape perfect pe mișcările de ridicări din umeri. Doar băiatul cu față de bovină strică fasonul și decorul cu apariția sa apatică și versurile sale ieșit din comun de declarative. Pe bune acum, finețea mea de fată ? Cine agață așa ? CINE întreg la minte ar face așa ceva ??????

Concept : Gagaesque porno-shit

Clip : Brasil reușise imposibilul – să mă facă să văd în Andreea Bănică o prezență destul de simpatică. Clipul e superb filmat, toate elementele sexi sunt în cantități și grade de vulgaritate digerabile iar melodia nu sună deloc rău. Electrified, hmm, hai mai bine să ședem nițel pe un scaun și să mărunțim îmbucătura înainte să o dăm pe gât.

Mai toate clipurile pentru melodii de clubbing de la noi au în ele dansatori, lucru care, desigur, e la locul lui. Problema mea cu dansatorii e că de cele mai multe ori au tendința de a fura pâinea de la gura artistului. În materie de număr de cadre, cel puțin cumulat, gagicile cu craci mai lungi și mai subțiri decât cântăreața noastră au parte de mai multă atenție. Desigur, efectul nu e pe atât de dramatic pe cât e cel pe care îl pățește Andra în Telephone, dar tot nu pot să nu observ cât de puțin iese din comun Andreea în clipul ăsta. Cu doar două outfituri dintre care unul apare în mai mult de 70% din cadre și care, între noi fie vorba, e de-o urâțenie mai rar întâlnită, Andreea reușește performanța de a fi o apariție în propriul clip mai plictisitoare decât trupa ei de dansatori.

În rest performanțe notabile răsar din partea unei perechi de ochelari rătăciți de Lady Gaga și ajunși nu se știe cum pe nasul artistei împreună cu un sfert din plot-ul din Telephone ( Lady Gaga și Beyonce de data asta ), un laptop roșu care puteam să jur cu dioptriile mele care îmi fac 13-14 că e geantă plic ( intelligent product placement, go VAIO!), niște botine roșu-burgund care iarăși mi-au luat ochii și una din dansatoare, mai îndrăzneață, care fură spotlightul când își bagă lasciv mâna în pantaloni.

Electrified abundă de filtre peste filtre folosite cu disperare doar, doar vor putea salva de penibil un clip ce se vrea glam, dar este complet lipsit de orice urmă de originalitate. Un clip cu un buget mic nu trebuie neapărat să și arate ieftin ( OK Go, anyone ??Pot să reproduc la virgulă cadrul ăsta în garaj numa să dau o fugă până la Bricostore după folie de plastic ).

Divele de România nu și-au învățat lecția deși mai nou își plimbă bombeul pe bulevardele din străinătățuri : regula numărul 1 în showbiz e să îi faci pe cei din jurul tău să creadă că ești mai tânără, arăți beton și cânți mai bine ca în realitate. În Electrified, Andreea Bănică pare îmbătrânită, ca o profă ce își face apariția în mijlocul petrecerii elevilor ei, undeva la spartul dimineții, doar pentru a strica cheful tuturor odată cu tentativa ei de blend in with the crowd.

Melodie : Pot să înțeleg de ce europop-ul nostru, sau popcorn music cum a fost denumit în afară, are succes internațional. La fel ca la noi și tineretul lor, mândria țării, se delectează cu zbânțuială, fason de soi și băuturi scumpe la seratele de club. Electrified urmează aceeași rețetă ca și Sexy, poate un pic mai uptempo și cu un sound mai agresiv ( la un moment dat efectul ăla de sirenă devine obositor și chiar enervant ). În minus are o acută lipsă de ceva catchy. Nici se lipește nici să vrei. Iar Higher and Higher devine deja un tic deosebit de enervant din partea compozitorilor de clubbin de pe la noi.

Mi-e greu să dau un prognostic în legătură cu succesul melodiei, dar am impresia că fiind primăvară, tocmai a nins pe afară cât să se pună de-o palmă stratul de zăpadă, lumea nu prea mai e în club-mode ca până acum câteva luni. Dacă era primăvară spre vară mai treacă-meargă.

# 3 Andre – Prima Iubire

Concept : Kitsch-ul are valoare atunci când este făcut cu consecvenţă şi nu lasă loc nici măcar unui strop de substanţă.

Probabil că autenticitatea acestui top ar fi fost contestată dacă lipseau tocmai Andre. Sunt pe podium, dar din considerente complet nemeritorii. Au marcat un moment de cotitură în muzica românească şi au rămas una din puţinele trupe ce au vândut mai mult de un milion de albume. Oricât de prost ar fi cântat şi oricât de multă repulsie ar fi provocat apariţia lor, cifrele nu pot fi ignorate. Andre a reprezentat un fenomen. Care era totuşi farmecul lor ??

Păi să vedem, vocea Bălancei a fost şi rămâne una extrem de stridentă şi fără vreun talent deosebit iar Antoneasca, deşi pentru ea  aproape orice notă pare e un chin, a sunat întotdeauna mai suportabil ca surata ei. Melodiile nici nu abundau de original, dar nu erau nici o reţetă de succes de afară copiată cu fidelitate. Cumva aduc a Ace of Base şi a multe alte trupe eurodance de la începutul anilor 90, dar punctul lor forte nu au fost niciodată liniile melodice cât au fost versurile. De  multe ori mult prea îndrăzneţe pentru nişte puştoaice de 15-17 ani, de cele mai multe ori ilogice şi chiar vulgare, dar niciodată contestate cu reală înverşunare de antifani.

Din punct de vedere vizual nici nu e de mirare de unde au răsărit milioanele de fani : care copchilă de vârsta lor îndrăznea să iasă pe uşă îmbrăcată în halul ăla de dezbrăcată? Să mă fi dus eu la maică-mea cu buricul la vedere numai şi aflam eu cum e să trăieşti pe uscat fără tv şi calculator pentru 3 luni. Nici nu mai vorbesc de decoltee, machiaje, permanent în cap şi mini, minijup. Singura concesie au fost şi au rămas platformele. Probabil că unicul argument contra pe care l-ar fi putut exprima ar fi fost dacă vreun doctor apărea la televizor să anunţe cum că afectează în vreun fel sănătatea purtătoarelor. Nu a apărut nimeni, nu ?

Pe de o parte masa mare a fanilor era alcătuită din adolescente care visau la libertăţile pe care păreau să le aibă fetele de la Andre pe sticlă şi din adolescenţi care vedeau în ele nişte exponente ale tuturor fetelor pe care şi-ar dori să le agaţe. De cealaltă parte, un procent probabil mai modest doar din cauză că obişnuia să stea ascuns, era format din bărbaţi între două vârste care chiar şi să vrea şi nu şi-ar fi putut masca excitarea la vederea celor două minore îmbrăcate, hai s-o zicem p-aia dreaptă, ca două paraşute.

Probabil că marketingul Andre dorea să atragă atenţia cât mai multor adolescenţi tocmai prin nota de rebeliune din glasul şi apariţia celor două, dar acel procent parşiv despre care vorbeam mai sus nu era nici el de neglijat. Pentru că mi-e imposibil să cred că fetele nu reuşeau să perceapă diferenţa dintre un decolteu subtil şi unul care mai mult descoperă decât acoperă. Bine, poate nu sunt în măsură să fac morală post mortem unei trupe care se hrăneşte astăzi doar din amintiri, însă nimeni nu ar trebui să se ascundă după deget atunci când lucrurile sunt spuse aşa cum sunt de fapt : Andre era o trupă de minore care cânta pentru un public de toate vârstele. Cu siguranţă nu atrăgea publicul mai în vârstă cu versurile despre prima iubire sau cu ultima fiţă în materie de hairstyling!! Să fim serioşi.

Cred că e de prisos să mai discut în particular clipul, melodia şi coregrafia Primei Iubiri mai ales că orice afirmaţie e practic valabilă pentru oricare din materialele scoase de cele două în timpul destul de scurtei lor cariere. Cine nu ştie despre faimosul dans Andre sau despre cum creierele din spatele întregii organizaţii erau de fapt taţii lor.

În final vă las cu 2-3 vorbe de duh din repertoriul Andre poate, cine ştie, vor ajunge să fie cu adevărat utile cuiva :

Un milion de texte in cap eu mi-am bagat
Sa te vrajesc pe tine, baiatul-de-baiat
Ma simt adevarata, sunt cea mai sexy fata
Asculta-ma odata!

Întotdeauna am văzut în TVR2 niște sâmburi de originalitate, ceva mai multă personalitate decât restul canalelor și un strop de rebeliune față de canoanele clasice ale unei televiziuni. Ceea ce e oarecum paradoxal pentru sora mai mică a televiziunii naționale, mai ales în condițiile în care contribuim masiv pentru fiecare din multiplele progenituri ale Televiziunii indiferent că ratingul lor se pierde undeva sub virgula.  Umblă vorba cum că ar fi în faliment și că singura șansă de supraviețuire ar fi o lună întreagă de salam cu pâine pe ziar și reluări. Eu aș zice că pisica moartă pute de undeva dinspre Info și 3 de pe acolo, dar asta sunt doar eu, o umilă bloggeriță ce în majoritatea ocaziilor habar n-are nici pe ce lume e și nici ce ciripește de zor.

Nu am avut niciodată ocazia să urmăresc cap-coadă vreun episod, dar un show în particular mi-a atras atenția în ultimul timp : Pașaport de România aduce cu el un aer de proaspăt și nonșalanță în cadrul producțiilor autohtone de entertainment. Conceptul e unul  pe cât de simplu pe atât de ambițios : un străin vorbitor de limbă engleză și/sau altă limbă autohtonă lui, dar complet ignorant în ceea ce privește româna sau în mare orice înseamnă România este aruncat din avion direct în mijlocul a ce e mai rural și mai pitoresc de pe la noi. Vacanța parvenită pe gratis are totuși un clenci : datoria sa de mușteriu inopinat este de a ajuta la de-ale gospodăriei și prin asta de a învăța câte ceva din tradițiile și obiceiurile aferente. De unde și scopul educativ al emisiunii. Partea cu entertainingul survine deobicei după ce gazda îi bagă pe gât naivului și nițel dezorientatului străin minim 3 ciocane de țuică. Eh, și ar mai fi situațiile comice ce derivă din discuțiile fără sfârșit dintre străin și oricare din localnici fiecare pe limba lui și fiecare înțelegând ce poate și ce vrea din schimonoselile celuilalt. Am văzut un tip care a plecat din țară convins că a mâncat brânză de urs sălbatic cu singura problemă care îl măcina fiind cum oare s-au chinuit oamenii ăia să mulgă ursu. Șșșș, nenea englezu, nu-i scăpa o vorbuliță lui Bear Grylls că acu ne trezim cu el iar zgândărindu-ne fragilul ecosistem. 

Desigur, pe la sfârșit de sezon fac un soi de emisiune-remember sau best of în care sunt rechemați la garnizoană foștii concurenți ( ah, am uitat să menționez că are și o componentă de concurs emisiunea, se presupune că fiecare din străini prestează cu un scop nobil – câștigarea mult doritului și mult vânatului Pașaport de România deși eu cam bănuiesc că în mintea lor toată experiența capătă un aer de vacanță exotică din care ori ieși viu și întreg ori deloc ). Problema cu best of-urile e că cele mai pregnante amintiri rămase în mintea concurenților sunt tot bețiile, focurile de tabără și destul de frecventele cuceriri : de la Albă-ca-zăpada din setul de pitici până la multe din tinerele națiunii cu vise mari, dar spațiu sărac de desfășurare. Toți, dar toți văd în țuica și multiplele sale varianțe un soi de elixir fantastic care pe lângă rolul de a desnoda gâtleje mai are meritul extraordinar de a face din România o oază de veritabilă de autenticitate.

E un proiect curajos, dar bine realizat, habar n-am cine face castingul străinilor, dar pe toți pe care i-am văzut erau oameni joviali, de bun simț și amatori de aventură iar locurile în care sunt duși au căpătat cu această ocazie o publicitate nesperată. De preferabil nu doar pentru noi cei care vedem din țară emisiunea, dar mai ales idealul ar fi ca formatul cu edițiile filmate la noi să fie vândut afară. Am eu impresia că ar fi mai de efect decât o mare măsură din activitățile actuale ale Ministerului de Turism ( noroc cu Charles și băieții de la TopGear ).